Cu mult înainte ca Marea Roșie să devină scena poveștii biblice a lui Moise, ea a trăit propria-i catastrofă colosală: s-a golit complet, lăsând în urmă doar o imensă câmpie sărată sub un soare arzător.
Apoi, într-un potop de o violență inimaginabilă, Oceanul Indian a năvălit pentru a o umple din nou. Această poveste extraordinară, desfășurată acum 6,2 milioane de ani, a fost reconstituită recent de cercetători saudiți, grație unor tehnici de ultimă generație.
Este o reamintire izbitoare a unor transformări planetare de o amploare pe care abia o putem concepe. Pentru a înțelege ce s-a petrecut, trebuie să ne întoarcem cu 30 de milioane de ani în urmă. În acele vremuri îndepărtate, plăcile tectonice arabică și africană au început să se separe.
Solul s-a fracturat, s-a prăbușit, dând naștere unei văi de rift adânci, presărate cu lacuri. Acesta a fost momentul nașterii Mării Roșii, chiar dacă încă nu semăna cu întinderea de apă pe care o cunoaștem astăzi.
Apoi, acum 23 de milioane de ani, un eveniment major a transformat această vale: Marea Mediterană a invadat bazinul, aducând cu ea viața marină. Recifele de corali au prosperat, peștii au abundat.
Fosile descoperite de-a lungul coastei saudite, în apropiere de Duba și Umlujj, mărturisesc despre această perioadă fastă, când biodiversitatea a explodat. În acele timpuri, Marea Roșie se vărsa în mod natural în Mediterană.
Astăzi, această legătură există doar prin Canalul Suez, acea cicatrice artificială săpată de om în secolul al XIX-lea. Însă paradisul nu durează niciodată pentru totdeauna în geologie. Acum 16 milioane de ani, condițiile s-au schimbat radical. Climatul s-a încălzit, iar evaporarea s-a intensificat.
Mai mult, circulația apelor a devenit deficitară. Rezultatul a fost o creștere dramatică a salinității. Viața marină a început să sufoce. Organismele cele mai puțin tolerante la sare au murit primele, apoi a venit rândul speciilor mai rezistente.
Marea Roșie s-a transformat treptat într-un mediu ostil, unde aproape nimic nu mai putea supraviețui. Și apoi, s-a întâmplat inimaginabilul: marea a pierdut atât de multă apă încât pur și simplu a încetat să mai existe.
Bazinul s-a golit, dezvăluind un fund marin crăpat, albit de depuneri masive de sare. Ne putem imagina o depresiune adâncă de câțiva kilometri, lată de sute de kilometri, umplută doar cu cristale de sare sclipitoare sub un soare nemilos. Acest fenomen nu a fost unul izolat.
Oamenii de știință îl conectează la ceea ce numesc criza de salinitate messiniană, o perturbare geologică ce a afectat întreaga regiune mediteraneeană. Timp de aproximativ jumătate de milion de ani, Marea Mediterană însăși s-a transformat într-un gigantic bazin sărat, pierzând până la 90% din apă.
Cauzele exacte ale acestei catastrofe sunt încă subiect de dezbatere, dar ele implică probabil schimbări în conexiunea cu Oceanul Atlantic, combinate cu variații climatice majore. Mediterana și Marea Roșie, care împărtășesc o istorie geologică comună, au suferit acest destin împreună.
Apoi, acum 6,2 milioane de ani, situația s-a inversat brusc. O conexiune s-a deschis între Marea Roșie uscată și Oceanul Indian. Apa a început să se infiltreze, mai întâi în fire subțiri, apoi în torente. Ce a urmat sfidează imaginația: o mega-inundație de o putere colosală.
Miliarde de metri cubi de apă sărată au năvălit în bazinul gol, creând, probabil, cascade gigantice, vârtejuri masive și un vuiet asurzitor. În câteva luni, poate cel mult câțiva ani, Marea Roșie a renăscut. Această inundație a restaurat instantaneu condițiile marine.
Viața a putut din nou să colonizeze aceste ape, chiar dacă a avut nevoie de milenii pentru a-și recăpăta diversitatea de altădată. Mai presus de toate, acest potop a stabilit o legătură durabilă între Marea Roșie și Oceanul Indian, o conexiune ce persistă și astăzi.
Această poveste extraordinară este cunoscută grație unui studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea de Știință și Tehnologie Regele Abdullah din Arabia Saudită. Dr . Tihana Pensa și echipa sa au utilizat un arsenal de tehnici sofisticate pentru a decripta arhivele geologice.
Printre acestea se numără imagistica seismică, ce le-a permis să „vadă” sub fundul mării, analiza microfosilelor pentru a data evenimentele și datarea geochimică, esențială pentru stabilirea unei cronologii precise.
„Rezultatele noastre arată că bazinul Mării Roșii a înregistrat unul dintre cele mai extreme evenimente de mediu de pe Pământ”, explică Dr. Pensa.
Și, într-adevăr, puține locuri au cunoscut o transformare atât de radicală: de la o mare vibrantă la un deșert sărat, apoi înapoi la o mare, în spațiul a câtorva milioane de ani.
Studiul, publicat în Communications Earth & Environment, se încheie însă pe o notă mai sumbră, transformându-se într-un avertisment clar pentru prezent. Marea Roșie a supraviețuit, într-adevăr, unor catastrofe extreme în trecut.
Însă încălzirea climatică actuală amenință recifele sale de corali cu o viteză incomparabilă cu schimbările geologice lente din epocile trecute. De această dată, perturbarea nu se măsoară în milioane de ani, ci în decenii.
Și, spre deosebire de natură, care a avut tot timpul necesar pentru a reconstrui ecosistemele după inundația din Miocen, recifele noastre s-ar putea să nu mai aibă această șansă.
