Povestea Mării Roșii, o întindere de apă ce a servit drept decor pentru narațiuni biblice, ascunde în adâncurile sale o catastrofă de proporții inimaginabile, petrecută cu mult înainte de orice scriere omenească.
Acum 6,2 milioane de ani, această mare, vitală astăzi, s-a golit complet, lăsând în urmă doar o câmpie salină imensă, arsă sub un soare nemilos. Apoi, într-un deluviu de o violență rară, Oceanul Indian s-a revărsat cu o forță colosală pentru a o umple din nou.
Această istorie extraordinară a fost recent reconstituită de cercetători saudiți, folosind tehnici de vârf, oferind o mărturie impresionantă a transformărilor dramatice prin care a trecut planeta noastră.
Pentru a înțelege pe deplin această dramă geologică, trebuie să ne întoarcem cu aproximativ 30 de milioane de ani în urmă. În acea eră îndepărtată, plăcile tectonice arabică și africană au început să se despartă lent.
Solul, fracturându-se și scufundându-se, a creat o vale adâncă de rift, presărată cu numeroase lacuri. Aceasta a marcat nașterea Mării Roșii, deși aspectul său de atunci era departe de întinderea de apă pe care o cunoaștem astăzi.
Un eveniment crucial a avut loc acum 23 de milioane de ani, când Marea Mediterană a invadat acest bazin proaspăt format, aducând cu ea o bogată viață marină. Recifurile de corali au prosperat, iar peștii au populat din abundență apele.
Descoperirile de fosile de-a lungul coastei saudite, în apropiere de Duba și Umlujj, stau mărturie acestei perioade de înflorire, când biodiversitatea a atins cote maxime. La acea vreme, Marea Roșie comunica în mod natural cu Mediterana.
Astăzi, această legătură există doar prin Canalul Suez, o cicatrice artificială săpată de om în secolul al XIX-lea. Însă paradisul geologic nu durează niciodată la infinit. Acum 16 milioane de ani, condițiile s-au schimbat radical.
Clima a început să se încălzească, iar evaporarea s-a intensificat alarmant. Mai grav, circulația apei a devenit deficitară, ducând la o creștere dramatică a salinității. Viața marină a început să sufere, să se sufoce.
Organismele mai puțin tolerante la sare au fost primele care au dispărut, urmate apoi de speciile mai rezistente. Treptat, Marea Roșie s-a transformat într-un mediu ostil, unde supraviețuirea devenea aproape imposibilă.
Apoi, s-a întâmplat inimaginabilul: marea a pierdut atât de multă apă încât, pur și simplu, a încetat să mai existe. Bazinul s-a golit complet, dezvăluind un fund marin crăpat, albit de depozite masive de sare.
Ne putem imagina o depresiune adâncă de câțiva kilometri, lată de sute de kilometri, plină doar de cristale de sare scânteietoare sub un soare implacabil. Acest fenomen nu a fost un caz izolat.
Oamenii de știință îl conectează la ceea ce numesc criza de salinitate messiniană, o perturbare geologică majoră care a afectat întreaga regiune mediteraneană.
Timp de aproximativ jumătate de milion de ani, Marea Mediterană însăși s-a transformat într-un bazin gigantic de sare, pierzând până la 90% din volumul său de apă.
Cauzele exacte ale acestei catastrofe sunt încă subiect de dezbatere, dar ele implică probabil schimbări în legătura cu Oceanul Atlantic, combinate cu variații climatice semnificative. Mediterana și Marea Roșie, având o istorie geologică comună, au împărtășit această soartă.
Apoi, acum 6,2 milioane de ani, situația s-a inversat brusc. O nouă conexiune s-a deschis între Marea Roșie uscată și vastul Ocean Indian. Apa a început să se infiltreze, inițial ca un firicel, apoi s-a transformat într-un torent.
Ceea ce a urmat este aproape de neînchipuit: o mega-inundație de o putere colosală. Miliarde de metri cubi de apă sărată s-au revărsat în bazinul gol, creând probabil cascade gigantice și vârtejuri masive, într-un zgomot asurzitor.
În doar câteva luni, poate cel mult câțiva ani, Marea Roșie a renăscut. Această inundație a restabilit instantaneu condițiile marine. Viața a putut recoloniza aceste ape, chiar dacă a durat milenii pentru a-și recăpăta diversitatea de altădată.
Mai presus de toate, acest deluviu a stabilit o legătură durabilă între Marea Roșie și Oceanul Indian, o conexiune care persistă și astăzi.
Această poveste extraordinară este acum accesibilă grație unui studiu recent, realizat de cercetători de la Universitatea de Știință și Tehnologie Regele Abdullah (KAUST) din Arabia Saudită. Dr
. Tihana Pensa și echipa sa au utilizat un arsenal de tehnici sofisticate pentru a decripta arhivele geologice: imagistica seismică pentru a „vedea” sub fundul mării, analiza microfosilelor pentru a data evenimentele și datarea geochimică pentru a stabili o cronologie precisă.
„Rezultatele noastre arată că bazinul Mării Roșii a înregistrat unul dintre cele mai extreme evenimente de mediu de pe Pământ,” explică Dr. Pensa. Într
-adevăr, puține locuri au experimentat o transformare atât de radicală: de la o mare vibrantă la un deșert de sare, și apoi înapoi la o mare, în decurs de doar câteva milioane de ani. Studiul, publicat în revista Communications Earth & Environment, se încheie cu o notă mai sumbră.
Da, Marea Roșie a supraviețuit catastrofelor extreme în trecut. Însă încălzirea climatică actuală amenință recifurile sale de corali cu o viteză incomparabilă cu schimbările geologice lente din trecut. De data aceasta, perturbarea nu se măsoară în milioane de ani, ci în decenii.
Și, spre deosebire de natură, care a avut tot timpul necesar pentru a reconstrui ecosisteme după inundația din Miocen, recifurile noastre s-ar putea să nu mai aibă această șansă.
