Un singur vot a schimbat pentru totdeauna harta Sistemului Solar. În 2006, la Praga, Pluto a fost retrogradat din rândul planetelor, iar decizia a stârnit o furtună care nu s-a potolit nici astăzi. Totul s-a petrecut pe 24 august, în cadrul Uniunii Astronomice Internaționale.
Rezoluția care consemna această schimbare, cunoscută sub numele de 6A, a fost adoptată cu 237 de voturi pentru și 157 împotrivă. După 76 de ani în care fusese considerat a noua planetă, de la descoperirea sa în 1930, Pluto era scos din club. Sistemul Solar rămânea cu opt planete.
Dar ce anume a stat la baza acestei decizii? Rezoluția 5A a impus trei condiții clare: un corp trebuie să orbiteze în jurul Soarelui, să aibă suficientă masă pentru ca gravitația proprie să-i dea o formă cvasi-sferică și să fi „curățat” vecinătatea orbitei sale.
Pluto îndeplinește primele două criterii, dar se împiedică la al treilea. Iar pentru că nu este nici satelit, a fost mutat într-o categorie nouă: planete pitice. Alături de el au fost așezați Ceres și UB313, cunoscut mai târziu sub numele de Eris.
Un vot contestat și procedura sa
Votul nu a fost însă unul lipsit de controverse. Congresul a reunit peste 2.500 de participanți, potrivit comunicatului oficial al IAU. Dar rezoluțiile se supun la vot în ședința de închidere, în ultima zi, când mai rămân doar cei care nu au plecat.
O lucrare publicată de Princeton University Press menționează că la scrutin au fost prezenți doar 424 de membri, dintr-o organizație care revendică peste 10.000. Mai puțin de 5% dintre astronomii lumii și-au exprimat opțiunea.
Un amendament, Rezoluția 5B, ar fi păstrat planetele pitice în familia planetelor. A obținut 91 de voturi, dar împotrivirile au fost atât de multe încât IAU a renunțat să le mai numere. Pentru Pluto, în schimb, s-a făcut numărătoarea voturilor unul câte unul.
Rezultatul final: 237 pentru, 157 împotrivă. Abținerile au fost raportate ca 17 în comunicatul oficial, dar alte surse indică 30, ceea ce ar aduce totalul la 424 de alegători. O diferență care nu schimbă însă soarta planetei pitice.
O altă rezoluție, privind denumirea noii categorii drept „Obiecte plutoniene”, a fost decisă cu o diferență de doar trei voturi: 183 pentru, 186 împotrivă. Presa americană a reacționat cu o formulă rămasă celebră: a fost nevoie să luăm foarfece și să tăiem mobilul Sistemului Solar.
Manualele școlare trebuiau rescrise, a menționat CORDIS, serviciul de informare în cercetare al Comisiei Europene.
Contestări și consecințe după decizie
În spatele acestei decizii a stat o realitate astronomică tot mai incomodă. Din 2000, astronomii au început să observe corpuri comparabile cu Pluto la marginile Sistemului Solar: Quaoar, Sedna, apoi Eris, despre care se credea atunci că este mai mare decât Pluto.
Eris purta încă numele provizoriu 2003 UB313. A menține Pluto ca planetă fără o definiție clară însemna să te pregătești să întâmpini rând pe rând aceste noi venite. Adunarea a trebuit să accepte mai întâi propuneri care l-au păstrat pe Pluto și au adăugat Charon, Eris și asteroidul Ceres.
Definiția votată în cele din urmă l-a readus pe Charon la statutul său de lună și i-a plasat pe Ceres, Pluto și Eris în noua categorie. Dar nu toți au fost de acord. Alan Stern, șeful misiunii care a zburat pe lângă Pluto în 2015, a contestat încă de la început criteriul „curățării” orbitei.
Argumentul său se rezumă la o singură observație: Pământul, Marte, Jupiter și Neptun își împărtășesc orbita cu mii de asteroizi. Formula sa rezumă reproșul: „Dacă Neptun ar fi curățat, Pluto nu ar fi acolo”.
Orbitele lui Neptun și Pluto se intersectează, ceea ce ar face din Neptun un candidat pentru dezafectare în același mod. Al doilea front de contestare este cel al procedurii.
Susținătorii lui Pluto au vorbit despre un vot „deturnat”, întrucât au participat mai puțin de 500 din cei 2.500 înregistrați. Mai puțin de 5% dintre astronomii lumii au votat, s-a argumentat.
Cuvântul „planetă” provine din greacă și desemna stelele rătăcitoare, cu mult înainte să știm să cântărim un corp îndepărtat. Alegerea unui criteriu înseamnă, prin urmare, a decide asupra unei convenții, nu a citi un rezultat de laborator. IAU a răspuns cu vocabular.
La 11 iunie 2008, a creat termenul „plutoid”, care include în special Pluto și Eris, fără a atinge numărul de opt planete. Între timp, sonda New Horizons părăsise Pământul în ianuarie 2006, cu șapte luni înainte de votul de la Praga.
Avea să se apropie de sistemul Pluto-Charon abia în iulie 2015, nouă ani mai târziu. Misiunea sa plănuia să studieze și alte obiecte din centura Kuiper, acele corpuri a căror descoperire precipitase dezafectarea lui Pluto.






