Mai puțin de 100 de oameni din lume au această formă extremă de memorie. Un adolescent de 16 ani este unul dintre ei

Curiozitate.ro

Mai puțin de 100 de oameni din lume au această formă extremă de memorie. Un adolescent de 16 ani este unul dintre ei

Un adolescent de 16 ani susține că își amintește aproape fiecare zi din viață, de la vârsta de trei luni, iar testele științifice îl plasează în primii 0,1% la memoria autobiografică.

Un băiat de 16 ani susține că își amintește aproape fiecare zi din viața sa, începând de la vârsta de trei luni. Când cercetătorii au început să-l testeze, rezultatele au depășit orice așteptare, dar nu în felul în care s-ar fi gândit majoritatea.

Totul a pornit de la un mesaj neobișnuit trimis în februarie 2025. Un adolescent s-a adresat echipei conduse de Krystian Barzykowski cu o declarație uluitoare: memoria sa funcționează ca o arhivă aproape completă a propriei existențe.

Pentru a-și proteja identitatea, apare în studiu sub numele de KCL. Ceea ce a atras imediat atenția specialiștilor a fost amploarea amintirilor sale. Tânărul afirmă că păstrează urme ale unor momente trăite încă din aprilie 2009, pe când avea doar câteva luni.

Iar amintirile din perioada 2010–2011 nu au rămas doar la nivel de declarație: părinții lui le-au confirmat, oferind astfel o greutate suplimentară poveștii sale. Din spusele adolescentului, în jurul vârstei de trei ani a apărut o experiență conștientă și continuă a propriei memorii autobiografice.

Iar din august 2022, el susține că își poate reaminti în detaliu aproximativ jumătate dintre zilele care au trecut. O densitate a amintirilor greu de imaginat pentru majoritatea oamenilor. Aceste amintiri nu vin însă doar atunci când le cere.

Apar adesea fără voie, declanșate de stimuli aparent banali: un miros, o melodie, o frază auzită din întâmplare. De parcă fiecare detaliu senzorial ar putea redeschide brusc o ușă către trecut.

Ce arată testele: memorie excepțională, creier obișnuit

Testele efectuate de la distanță au confirmat ceea ce KCL susținea de la început. Supus unei evaluări științifice validate, tânărul a obținut un scor care îl plasează în primii 0,1% la memoria autobiografică, rezultat documentat de instituția care a realizat testarea.

Ar fi tentant să ne imaginăm un creier conceput pentru performanță intelectuală superioară. Examinările suplimentare arată însă exact contrariul. Atenția, memoria de lucru și funcțiile executive ale băiatului sunt perfect normale. Nu au fost raportate anomalii neurologice, psihiatrice sau academice.

Cercetătorii subliniază acest lucru: persoanele cu o astfel de memorie nu sunt supereroi cognitivi. Nu rețin mai bine numerele, nu calculează mai repede și nu rezolvă probleme mai complexe. Singurul lucru care se schimbă este modul în care își amintesc evenimentele trăite personal.

Un test computerizat a făcut posibilă obiectivarea acestei funcționări aparte. A relevat o frecvență semnificativ mai mare a gândurilor autobiografice involuntare legate de trecutul său.

În schimb, frecvența gândurilor îndreptate spre viitor sau fără legătură cu o sarcină anume rămâne complet normală. Cu alte cuvinte, doar relația lui cu trecutul diferă, nimic altceva.

De ce rămâne HSAM un mister științific

Cazul KCL intră într-o categorie extrem de restrânsă: memoria autobiografică extrem de superioară, cunoscută sub acronimul englez HSAM. Potrivit estimărilor actuale, mai puțin de 100 de persoane din întreaga lume prezintă această particularitate.

Tocmai această raritate explică de ce fiecare nou caz documentat capătă o importanță aparte pentru cercetare. Studiul asupra lui KCL continuă, iar primul caz oficial de HSAM a fost documentat în 2006.

Atunci a fost vorba despre o femeie care descria amintiri incontrolabile și automate, o funcționare care amintește izbitor de cea observată la adolescent. Aproape douăzeci de ani despart cele două studii, iar zonele gri rămân numeroase.

De ce dezvoltă unele creiere această abilitate, fără nicio legătură aparentă cu o inteligență superioară sau o pregătire specială? Întrebarea rămâne deschisă, iar fiecare caz nou, precum cel al lui KCL, le oferă cercetătorilor o oportunitate prețioasă de a înțelege mai bine acest fenomen.