Toamna trecută, o echipă de cercetători, în colaborare cu teritoriul Uniunii Ladakh și Institutul pentru Animale Sălbatice din India, a inițiat un studiu detaliat asupra uneia dintre cele mai evazive creaturi ale planetei: leopardul de zăpadă (Panthera uncia).
Acest carnivor de mari dimensiuni, simbol al munților izolați din Asia, se confruntă cu dificultăți semnificative în conservare, datorită habitatului său inaccesibil și comportamentului său discret.
O abordare recentă, aplicată în Ladakh, promite îmbunătățirea înțelegerii și protejării acestei specii pe termen lung. Leopardul de zăpadă are o poziție crucială în lanțul trofic, influențând echilibrul populațiilor de alte specii și menținând stabilitatea ecosistemelor.
Reducerea numărului lor poate perturba întreaga rețea ecologică. Cu toate acestea, cercetarea acestei specii este dificilă din cauza accesibilității limitate a habitatelor montane și a naturii lor evazive.
Prezent în 12 țări din Asia Centrală și de Sud, leopardul este cunoscut pentru teritoriile sale vaste și dispunerea în zone montane izolate, ceea ce complică monitorizarea populațiilor. Studiul desfășurat în Ladakh a utilizat tehnici avansate pentru a depăși aceste obstacole.
Pe un teritoriu extins de 59.000 km², cercetătorii au combinat metode tradiționale și moderne pentru estimarea populației leopardelor de zăpadă. inițial, au colectat date de prezență din teren, precum urme și semne de activitate.
Inovația acestui studiu include utilizarea capcanelor foto și a inteligenței artificiale pentru numărarea indivizilor. Instalând 956 de camere pe o arie de peste 8.500 km², cercetătorii au obținut imagini valoroase ale acestor prădători.
Cu ajutorul unui software avansat de recunoaștere a imaginilor, au identificat unic fiecare leopard pe baza modelelor de pe blană, asemănătoare amprentelor umane. Această metodă a îmbunătățit precizia estimărilor și a permis analiza densității regionalizate a speciilor în Ladakh.
Rezultatele studiului s-au dovedit semnificative și promițătoare. Ladakh adăpostește circa 477 de exemplare, reprezentând 68% din populația totală a Indiei. Densitatea variază între 1 și 3 indivizi la 100 km², cele mai concentrate grupări fiind în Parcul Național Hemis.
Un aspect notabil este conlocuirea a aproximativ 61% dintre leoparzi cu comunitățile umane. Această coabitare aparent neașteptată subliniază necesitatea adaptării strategiilor de conservare la particularitățile locale.
În regiunile unde oamenii trăiesc armonios cu fauna, precum în Ladakh, leoparzii par să se dezvolte bine, datorită respectului cultural pentru viața sălbatică și avantajelor economice ale turismului faunei.
Studiul a identificat de asemenea factori esențiali pentru habitatul ideal al leopardelor: pajiștile cu resurse și condiții climatice moderate, care oferă disponibilitate de hrană și interferențe minime din partea activităților umane.
Acest model de conservare poate fi aplicat și altor regiuni, contribuind la consolidarea populației acestui prădător iconic din Himalaya. Cercetarea în Ladakh deschide noi oportunități pentru conservarea leopardului de zăpadă, folosind metode inovative și integrarea comunităților locale.
Această colaborare subliniază importanța unor monitorizări științifice riguroase și parteneriate sinergice între cercetători, autorități și populații.
Prin adoptarea acestei abordări, se urmărește nu doar conservarea leopardului de zăpadă, ci și crearea unui model ce poate fi adaptat altor specii pe cale de dispariție din medii complexe. Deocamdată, enigmaticul leopard de zăpadă pare să fi dobândit un nou sprijin pentru supraviețuirea sa.
