Legea suedeză le permite drumeților să campeze pe terenuri private fără permisiune

Curiozitate.ro

Legea suedeză le permite drumeților să campeze pe terenuri private fără permisiune

În Suedia, oricine poate campa pe teren privat fără permisiune, un drept străvechi numit allemansrätten și înscris în Constituție.

În Suedia, un drumeț își poate întinde cortul pe un teren privat fără să ceară permisiunea nimănui. Nu o noapte, nu două, ci chiar așa cum prevede legea fundamentală a țării.

Pare de neconceput pentru oricine a crescut cu reflexul proprietății inviolabile, dar aici tradiția e mai veche decât statul modern însuși. Totul pornește de la un principiu numit allemansrätten, adică dreptul tuturor.

Nu e o invenție recentă menită să atragă turiști, ci un obicei rural transmis din generație în generație, care s-a strecurat în Constituția din 1994. Capitolul 2, articolul 15 menționează accesul la natură fără să-l definească în amănunt, lăsând deliberat loc de interpretare.

E o alegere care spune multe: accesul la natură e tratat ca o libertate fundamentală, la fel ca dreptul la exprimare.

Libertatea are margini precise

Ce înseamnă concret? Oricine poate merge, pedala, călări, schia sau campa pe orice teren, fie el public sau privat. Dar libertatea are margini precise. Grădinile private, curțile locuințelor și terenurile cultivate rămân în afara jocului.

Iar regulile nescrise se rezumă la o formulă simplă folosită de agenția pentru protecția mediului, Naturvårdsverket: nu deranja, nu distruge. Practic, două sau trei corturi izolate trec neobservate. O tabără numeroasă, în schimb, are nevoie de acordul explicit al proprietarului.

Nici parcurile naționale, rezervațiile naturale sau terenurile de sport nu sunt terenuri libere pentru camping sălbatic, iar fiecare municipalitate își poate ajusta regulile locale.

Chiar și culesul respectă aceeași logică: fructele de pădure și ciupercile sunt la îndemâna tuturor, dar trufele, care presupun săpat în pământ, cer autorizație prealabilă.

Pentru ca vizitatorii străini să nu se încurce în subtilități, Naturvårdsverket a publicat în 2025 o versiune în engleză a ghidului său, The Right of Public Access, un cod de conduită care explică bunele practici menite să protejeze un sistem bazat în primul rând pe respect reciproc.

Ce dezvăluie contrastul european

Modelul suedez nu e unic în Europa. În mai 2025, Curtea Supremă Britanică a confirmat în unanimitate dreptul de a bivuaca pe Dartmoor commons, respingând recursul proprietarilor de terenuri împotriva Autorității Parcului Național Dartmoor.

Decizia se sprijină pe Dartmoor Commons Act din 1985, dar rămâne o excepție: Dartmoor e singurul loc din Anglia unde campingul fără permis e legal. Scoția, la rândul ei, a deschis accesul la pământuri și ape interioare prin Legea de reformă a terenurilor din 2003.

Contrastul dintre țările europene dezvăluie modul în care fiecare societate înțelege raportul dintre proprietatea privată și binele comun. Suedia a ales să considere că natura aparține, mai presus de orice, celor care știu să o respecte, nu doar celor care dețin titlul ei.