Lacul Natron, situat în nordul Tanzaniei, cu o suprafață între 600 și 1.000 km², este unul dintre cele mai ostile medii acvatice de pe planetă datorită condițiilor sale geochimice extreme.
Acest lac unic, care se extinde ocazional și în Kenya vecină, prezintă caracteristici remarcabile precum temperatura ridicată de aproximativ 60°C, pH-ul alcalin similar cu cel al amoniacului și salinitatea extrem de mare.
Particularitatea cea mai notabilă a Lacului Natron este capacitatea sa de a conserva cadavrele animalelor pentru perioade îndelungate, transformându-le într-un fel de mumii naturale.
Fotograful Nick Brandt a documentat acest fenomen în 2013, publicând în revista Smithsonian o serie de imagini cu cadavre de animale aparent petrificate. În 2019, cercetătorii de la Universitatea Liberă din Bruxelles au studiat emanațiile de amoniac atmosferic provenite din salinele lacului. De
-a lungul timpului, fenomenul a generat numeroase legende locale despre animale care s-ar fi pietrificat instantaneu la contactul cu apele lacului. Explicația științifică a acestui fenomen se regăsește în geologia zonei.
Lacul este situat într-o depresiune tectonică în apropierea vulcanului Ol Doinyo Lengai, care se ridică la aproximativ 3.000 m altitudine.
Acest vulcan este unul dintre puținele din lume care produce lavă natrocarbonatită, bogată în carbonați de sodiu și potasiu, spre deosebire de majoritatea vulcanilor care produc lavă bazată pe silicați.
Cenușa vulcanică și elementele solubile ajung în lac, unde, din cauza evaporării intense și a absenței unui sistem natural de evacuare a apei, sărurile minerale ating concentrații foarte ridicate.
Două săruri predomină în compoziția lacului – natronul și trona – care determină un pH de aproximativ 10. Acest nivel ridicat de alcalinitate atacă și corodează țesuturile organice, precum pielea și membranele mucoase, provocând leziuni rapide.
Când animalele mor în apropierea lacului sau cad în apele sale, compoziția toxică accelerează procesul de deshidratare. Descompunerea naturală este limitată din cauza absenței animalelor necrofage, astfel încât cadavrele se întăresc și se usucă.
Acest proces, deși seamănă cu mumificarea, poartă denumirea științifică de desicare și nu se produce instantaneu, contrar legendelor locale. În ciuda condițiilor ostile, Lacul Natron nu este complet lipsit de viață.
Apele sale găzduiesc anumite microorganisme adaptate, precum cianobacterii și organisme halofile sau alcalofile. Mai mult, în lac trăiește chiar și o specie de pește denumită Tilapia alcalină (Alcolapia alkalica), adaptată la acest mediu extrem.
