Un modul de aterizare sovietic, parte a unei misiuni spațiale eșuate către Venus în anul 1972, se află pe o orbită terestră în proces de degradare și este de așteptat să reintre în atmosfera Pământului.
Lansată în martie 1972, sonda spațială avea ca obiectiv depunerea unui modul pe suprafața planetei Venus. Eșecul aprinderii treptei superioare a rachetei purtătoare a împiedicat însă nava să părăsească orbita Pământului.
Conform procedurilor sovietice aplicate misiunilor care nu își atingeau scopul dar rămâneau pe orbită, ansamblul a fost redenumit Kosmos 482.
Ulterior, componente ale navei s-au fragmentat, unele resturi căzând în apropiere de Ashburton, Noua Zeelandă, în timp ce modulul principal de aterizare, cu o masă estimată la 480 de kilograme, a continuat să orbiteze planeta noastră.
Acest modul a fost conceput pentru a supraviețui condițiilor extreme din atmosfera venusiană, inclusiv temperaturi și presiuni foarte ridicate. Datorită robusteții sale constructive, se consideră posibil ca acesta să reziste procesului de reintrare în atmosfera terestră.
Estimările bazate pe calcule orbitale sugerează că reintrarea atmosferică ar putea avea loc în jurul datei de 10 mai 2025. Cu toate acestea, predicțiile rămân imprecise.
Activitatea solară, care influențează densitatea straturilor superioare ale atmosferei, afectează forța de frecare atmosferică și, prin urmare, viteza cu care obiectele orbitale își pierd altitudinea.
Locul și momentul exact al reintrării nu vor putea fi determinate cu certitudine decât cu câteva zile înainte de eveniment.
Probabilitatea ca fragmentele să cadă în zone locuite este redusă, având în vedere că cea mai mare parte a suprafeței terestre este acoperită de oceane sau de regiuni nelocuite sau slab populate. Scenariul cel mai probabil este ca resturile să cadă în ocean.
Totuși, posibilitatea ca un fragment să atingă o zonă locuită, deși foarte scăzută, nu este nulă. Riscul direct pentru siguranța persoanelor este considerat minim. Din perspectivă științifică, reintrarea modulului Kosmos 482 oferă o oportunitate de studiu.
Dacă modulul ar supraviețui reintrării și ar putea fi recuperat, analiza materialelor sale ar furniza informații valoroase despre efectele expunerii pe termen lung la mediul spațial – incluzând eroziunea cauzată de oxigenul atomic, efectele radiațiilor cosmice și impactul micrometeoriților.
Aceste date ar putea contribui la perfecționarea proiectării viitoarelor nave spațiale, în special în ceea ce privește selecția aliajelor, tratamentele aplicate suprafețelor și eficiența scuturilor termice.
Situația modulului Kosmos 482 evidențiază, de asemenea, problema generală și în creștere a deșeurilor spațiale.
Peste zece mii de obiecte mai mari de 10 centimetri – sateliți dezafectați, trepte de rachetă uzate și fragmente diverse – orbitează în prezent Pământul, reprezentând un pericol de coliziune pentru sateliții activi și misiunile spațiale.
Reintrările necontrolate, precum cea anticipată pentru Kosmos 482, subliniază importanța adoptării unor strategii de deorbitare controlată sau de plasare a obiectelor spațiale pe orbite „cimitir” la sfârșitul duratei lor de viață operațională, pentru a gestiona riscurile asociate căderii necontrolate a acestora pe Pământ.
