Într -un peisaj dominat de mistere străvechi și legende regale, o echipă de cercetători a reușit să rescrie povestea unuia dintre cele mai enigmatice locuri din Cornwall, Marea Britanie.
King Arthur’s Hall, un sit asociat de secole cu figura legendară a regelui Arthur, s-a dovedit a fi nu doar vechi, ci de-a dreptul antic, cu rădăcini adânc înfipte în epoca Neolitică, cu mult înainte ca sabia Excalibur să taie vreodată aerul.
Această descoperire surprinzătoare, care plasează monumentul cu aproximativ 5.500 de ani în urmă, schimbă radical înțelegerea noastră despre istoria și semnificația acestei regiuni.
Situat în mlaștinile sălbatice din Bodmin Moor, King Arthur’s Hall este o structură impunătoare: un val dreptunghiular de pământ și pietre, înconjurat de 56 de pietre mari, verticale. Unele dintre acestea ating o înălțime de 1,8 metri, deși multe sunt înclinate, parțial îngropate sau prăbușite.
Până de curând, autoritățile britanice considerau acest sit o incintă medievală pentru animale, datând din jurul anului 1000 d.Hr., adică din Evul Mediu Timpuriu. Cu toate acestea, forma sa neobișnuită și prezența pietrelor masive au stârnit de secole curiozitatea localnicilor și a cercetătorilor.
Legenda populară susținea că aici ar fi fost sala unde Regele Arthur și cavalerii săi se adunau, de unde și numele.
Mai mult, unii arheologi speculaseră deja că King Arthur’s Hall ar putea fi mult mai vechi decât perioada medievală, posibil un loc ritualic sau simbolic din preistorie, dar fără o confirmare științifică, istoria sa rămânea undeva între mit și mister arheologic.
Pentru a elucida adevărata vârstă a sitului, o echipă de cercetători de la universitățile St Andrews, Reading și Newcastle a apelat la o metodă de datare inovatoare: luminescența stimulată optic (OSL).
Această tehnică, deși complexă, permite măsurarea momentului în care sedimentele au fost expuse ultima dată la lumină înainte de a fi îngropate. Analizând granulele de sediment din jurul pietrelor, oamenii de știință au putut determina cu precizie când au fost acestea acoperite.
Rezultatul a fost uluitor: situl datează de acum aproximativ 5.500 de ani, plasându-i crearea în plină eră Neolitică. Astfel, prin aplicarea acestei metode, vârsta monumentului a fost împinsă înapoi cu 4.000 de ani față de estimările inițiale.
Această redescoperire transformă profund percepția noastră asupra King Arthur’s Hall. Perioada Neolitică, ce se întindea între 10.000 și 4.500 î.e.n., a fost marcată în Europa de dezvoltarea unor structuri ritualice și comunitare semnificative.
Multe dintre monumentele construite atunci serveau drept locuri de adunare, ceremonii sau ritualuri funerare.
Structura dreptunghiulară a King Arthur’s Hall, înconjurată de pietre ridicate, este emblematică pentru construcțiile acelei epoci și sugerează că ar fi putut fi un centru vital pentru comunitățile locale.
Mai mult, descoperirea indică faptul că Bodmin Moor, o zonă astăzi izolată, era în preistorie un peisaj locuit și semnificativ. Situl se alătură astfel altor monumente de aceeași vârstă, precum celebrele cercuri de pietre de la Stonehenge, în ceea ce privește importanța arheologică. Dr
. Tim Kinnaird, de la Universitatea St Andrews, a descris descoperirea drept o „revelație majoră”, exprimându-și entuziasmul că s-a putut, în sfârșit, data construcția acestui monument enigmatic, până acum „ancorat în mituri și legende”.
Experți implicați în studiu împărtășesc acest entuziasm, subliniind că este o descoperire ce schimbă perspectiva asupra trecutului din Cornwall.
Echipa de cercetători intenționează acum să studieze și alte structuri din Bodmin Moor pentru a înțelege mai bine interacțiunea dintre King Arthur’s Hall și peisajul său preistoric, căutând legături cu alte construcții din regiune pentru a obține o viziune mai amplă asupra vieții comunitare și ritualice în Neolitic.
Această cercetare deschide calea unei explorări mai aprofundate a unui peisaj neolitic încă puțin investigat. Noua datare a King Arthur’s Hall nu doar că transformă înțelegerea noastră istorică, ci redefinește și rolul său în imaginarul colectiv.
Timp de secole, legendele arthuriană au hrănit cultura populară din Cornwall și nu numai, transformând acest loc într-un simbol al epopeii medievale.
Prin dezvăluirea faptului că situl este cu mult anterior acestor povestiri, descoperirea ar putea îmbogăți istoriile locale, adăugându-le o dimensiune preistorică.
Acest lucru ar putea deschide noi perspective asupra modului în care tradițiile orale și miturile evoluează pentru a se adapta unor locuri marcate de o istorie atât de lungă.
Pasionații de istorie și legende ar putea astfel să găsească o nouă fascinație pentru acest monument, acum recunoscut ca martor al ritualurilor și credințelor Neoliticului, continuând totodată să alimenteze narațiunile despre Regele Arthur și cavalerii săi.
