De ce ne bucurăm de faptul că suntem în grupuri mari la festivaluri, petreceri și alte evenimente publice? Potrivit ipotezei creierului social, aceasta se datorează faptului că creierul uman a evoluat în mod special pentru a sprijini interacțiunile sociale. Iată ce produce în creierul nostru izolarea socială.
Studiile au arătat că apartenența la un grup poate duce la îmbunătățirea bunăstării și la creșterea satisfacției de viață.
Din păcate însă, mulți oameni sunt singuri sau izolați social. Și dacă creierul uman a evoluat într-adevăr pentru interacțiunea socială, ar trebui să ne așteptăm ca acest lucru să-l afecteze în mod semnificativ.
Un studiu recent, publicat în Neurology, arată că izolarea socială este legată de modificări ale structurii creierului și ale cogniției – procesul mental de dobândire a cunoștințelor. Chiar prezintă un risc crescut de demență la adulții în vârstă.
Creierul nostru în raport cu izolarea
Există deja o mulțime de dovezi în sprijinul ipotezei creierului social. Un studiu a cartografiat regiunile creierului asociate cu interacțiunea socială la aproximativ șapte mii de oameni. A arătat că regiunile creierului implicate în mod constant în diverse interacțiuni sociale sunt strâns legate de rețelele care susțin cunoașterea, inclusiv rețeaua mod implicit (care este activă atunci când nu ne concentrăm asupra lumii exterioare), rețeaua de proeminență (care ne ajută să selectăm), rețeaua subcorticală (implicată în memorie, emoție și motivație) și rețeaua executivă centrală (care ne permite să ne reglam emoțiile).
Cercetătorii au vrut să analizeze mai îndeaproape modul în care izolarea socială afectează materia cenușie – regiunile creierului din stratul exterior al creierului, constând din neuroni. Prin urmare, au investigat date de la aproape cinci sute de mii de persoane de la Biobank din Marea Britanie, cu o vârstă medie de 57 de ani.
Oamenii au fost clasificați ca izolați social dacă locuiau singuri, aveau contacte sociale mai puțin de lunar și participau la activități sociale mai puțin de săptămânal. Studiul a inclus și date neuroimagistice (IRM) de la aproximativ 32.000 de persoane. Acest lucru a arătat că persoanele izolate social aveau o cogniție mai slabă, inclusiv în memorie și timpul de reacție, și un volum mai scăzut de materie cenușie în multe părți ale creierului.
Aceste zone includ regiunea temporală (care procesează sunetele și ajută la codificarea memoriei), lobul frontal (care este implicat în atenție, planificare și sarcini cognitive complexe) și hipocampul – o zonă cheie implicată în învățare și memorie, care este de obicei perturbată devreme în boala Alzheimer.
De asemenea, s-a găsit o legătură între volumele inferioare de materie cenușie și procesele genetice specifice care sunt implicate în boala Alzheimer.
