Incredibila călătorie a moliilor, dezvăluită cu ajutorul cipurilor de urmărire

Există trilioane de insecte migratoare. Ele reprezintă o parte majoră a ecosistemelor globale, ajutând la transportul de nutrienți și polen de-a lungul continentelor; deseori, insectele parcurg mii de kilometri în acest proces. Recent, cercetătorii au putut să dezvăluie incredibila călătorie a moliilor.

Pentru foarte mult timp, s-a crezut că insectele migratoare merg în mare parte oriunde le duce vântul. Dar există tot mai multe dovezi că sunt de fapt navigatori pricepuți și pot alege condiții favorabile pentru a-și întreprinde călătoriile.

O întrebare importantă pentru experți a fost cum reacționează insectele la condițiile variate ale vântului din timpul drumului.

Într-o nouă cercetare, publicată în Science, cercetătorii arată că o specie de insecte migratoare, molia-șoim cu cap de mort, poate menține o traiectorie de zbor perfect dreaptă.

În incredibila călătorie a moliilor, acestea își pot ajusta traiectoria pentru a compensa condițiile de vânt aspru.

Incredibila călătorie a moliilor a putut fi dezvăluită datorită unor transmițătoare minuscule

O mare parte dintre cunoștințele despre migrația insectelor provine din observații directe.

Informațiile includ observații făcute cu ajutorul radarului sau studii ale proceselor populației, cum ar fi utilizarea metodelor genetice sau măsurarea rapoartelor de izotopi din țesuturi (care pot dezvălui hrana și sursele de apă ale insectelor și oferă informații despre locurile de unde provin acestea).

Modul în care se comportă insectele și traseele pe care le parcurg în timpul migrației au fost relativ dificil de studiat, mai ales din cauza dimensiunilor mici a insectelor și a numărului mare al acestora. Dar progresele recente în tehnologia de urmărire au ajutat la producerea unor transmițătoare suficient de mici pentru a putea fi montate pe insectele mai mari.

Aceste transmițătoare cântăresc mai puțin de un gram și pot fi atașate la insecte individuale. Acest lucru le permite oamenilor de știință să le urmărească direct pe măsură ce acestea migrează și să afle ce implică acest proces.

Moliile migratoare

Studiul s-a concentrat pe molia-șoim cu cap de mort (Acherontia atropos), o molie enigmatică găsită în Europa și Africa. Specia este bine cunoscută pentru marcajul neobișnuit, asemănător cu un craniu, de pe torace. Atunci când este deranjată, are și obiceiul de emite un sunet precum un scârțâit și de a-și arăta abdomenul galben-aprins.

Molia se hrănește cu mierea pe care o fură din stupii de albine, intrând în stup și străpungând fagurele cu proboscisul său robust (tubul său de hrănire).

Deși se știe că această specie se găsește în Europa, se cunosc puține informații despre comportamentul ei migrator și despre locul unde își petrece iarna.

Moliile adulte tind să apară în Europa în timpul primăverii (din mai până în iunie), iar următoarea generație de adulți pleacă în toamnă (din august până în octombrie) și probabil că se îndreaptă spre Mediterana sau Africa de Nord și poate până la sud de Sahara.

Se crede că specia nu-și poate petrece iarna la nord de Alpi, așa că migrația sa este probabil determinată de temperatura scăzută și de disponibilitatea resurselor.

O urmărire pe întuneric

Pentru această cercetare, oamenii de știință au urmărit 14 molii timp de până la patru ore pe fiecare, o perioadă de timp suficient de lungă pentru a fi considerată zbor migrator.

Cercetătorii au echipat fiecare individ cu un emițător radio minuscul, cu o greutate mai mică de 0,3 g, înainte de a elibera insectele. Un avion Cessna cu antene de recepție a zburat după ele în timp ce migrau, detectând locația lor exactă la fiecare 5-15 minute. Această metodă a oferit o perspectivă aprofundată despre incredibila călătorie a moliilor.

Urmărirea radio a fost folosită cu succes pentru a investiga migrația unor insecte care zboară ziua, cum ar fi fluturele monarh (Danaus plexippus) și libelula verde (Anax junius). Cu toate acestea, nu a fost niciodată folosită la insectele nocturne în sălbăticie sau la această rezoluție.

De fapt, această cercetare marchează cea mai lungă distanță de-a lungul căreia a fost urmărită o insectă în mod continuu.

Cum arată incredibila călătorie a moliilor?

Deci, ce fac moliile în timpul migrației? Spre surprinderea cercetătorilor, acestea au zburat pe trasee foarte drepte, deplasându-se efectiv direct către destinația lor. Unele dintre cele mai lungi trasee au ajuns la aproape 90 km, într-o perioadă de patru ore.

Aceasta este o descoperire fascinantă, deoarece astfel de trasee drepte sunt foarte neobișnuite la animalele migratoare pe distanță lungă.

Moliile au arătat, de asemenea, strategii distincte pentru a face față diferitelor condiții de vânt. Când au existat vânturi favorabile din spate (vânturi care se deplasau în aceeași direcție cu ele), acestea zburau „în aval” și erau propulsate către destinație sau își decalau ușor direcția pentru a menține controlul traiectoriei.

În condiții nefavorabile, cum ar fi vânturile frontale (venite din față) și vânturile transversale (venite din lateral), moliile zburau aproape de sol și direct către vânt, ajustându-și traiectoria pentru a evita devierea de la curs. Acestea măreau și viteza pentru a menține controlul.

Această abilitate remarcabilă de a-și menține cursul, chiar și în condiții nefavorabile, indică că molia-șoim cu cap de mort are mecanisme de orientare sofisticate.

Ce mai este nevoie să aflăm?

Oamenii de știință au arătat că insectele sunt capabile să fie navigatori excelenți, la fel ca păsările, și nu sunt la mâna vântului, așa cum se credea cândva. Aceasta este o descoperire importantă în știința migrației.

Acestea fiind spuse, sunt multe alte lucruri pe care nu știm despre cum migrează insectele și unde se duc ele. Următorul pas va fi să înțelegem exact ce mecanisme folosesc aceste molii pentru a rămâne pe traseu. De exemplu, urmăresc câmpul magnetic al Pământului? Sau poate se bazează foarte mult pe indicii vizuale?

Cu cât înțelegem mai mult, cu atât ne putem apropia de a putea prezice fenomenele de migrare a insectelor. Și acest lucru ar avea implicații largi, de la gestionarea speciilor amenințate și a speciilor cu beneficii agricole, până la un control mai bun asupra dăunătorilor din agricultură.

Articol interesant? Dă-l mai departe!

Lasă un comentariu