În ochii tai se poate vedea cât de repede îmbătrânești. Ce susțin specialiștii în legătură cu hipertensiunea oculară

Ca majoritatea părților corpului uman, ochii noștri se deteriorează treptat în timp. Un nou studiu arată acum modul în care stresul poate accelera acest proces de îmbătrânire, o descoperire care ne-ar putea ajuta să tratăm problemele oculare care apar odată cu înaintarea în vârstă, inclusiv grupul de boli responsabile de pierderea vederii cunoscut sub numele de glaucom.

Deși cercetarea se bazează pe teste efectuate pe șoareci, echipa consideră că aceleași principii se pot aplica și la ochii umani.

„O fereastră de oportunitate pentru prevenirea pierderii vederii”

O consecință obișnuită a stresului psihologic, chiar și la cei mai sănătoși dintre oameni, este creșterea presiunii intraoculare (PIO, cunoscută și sub numele de hipertensiune oculară), sau presiunea lichidului din ochi. Cunoscută ca fiind legată de dezvoltarea glaucomului, se pare că stresul fiziologic al PIO ridicate ar putea fi, de asemenea, legat de markerii îmbătrânirii biologice, care pot apărea ca modificări ale etichetelor moleculare de pe ADN și ale proteinelor care controlează ce gene sunt activate sau dezactivate.

„Modificările epigenetice pe care le-am observat sugerează că schimbările la nivelul cromatinei sunt dobândite într-un mod cumulativ, în urma mai multor cazuri de stres”, spune oftalmologul Dorota Skowronska-Krawczyk, de la Facultatea de Medicină a Universității din California, Irvine (UCI).„Acest lucru ne oferă o fereastră de oportunitate pentru prevenirea pierderii vederii, dacă și atunci când boala este recunoscută din timp.”

Echipa a analizat capul nervului optic al ochilor de șoarece – locul în care celulele retinei din spatele ochiului converg pentru a forma nervul care merge la creier – în care PIO fusese crescută în mod artificial. La șoarecii mai tineri nu a existat o diferență prea mare în comparație cu animalele de control, dar la șoarecii mai bătrâni, cei cu o presiune oculară ușor crescută au prezentat o pierdere de axoni sau fibre nervoase, ceea ce se întâmplă și în cazurile de glaucom.

Altfel spus, șoarecii mai bătrâni păreau mai sensibili la schimbările de presiune asupra ochilor, ceea ce duce la daune cauzate de inflamație și la o pierdere treptată a funcției celulare care, în mod normal, ar dura ani de zile pentru a se dezvolta în mod natural.

La oameni, PIO nu este fixă, ci oscilează pe parcursul zilei. Fluctuații mai extreme și mai prelungite au fost asociate anterior cu progresia glaucomului, iar cercetătorii care au realizat noul studiu consideră că efectul cumulativ al acestor fluctuații – și presiunea pe care o exercită asupra ochiului – este responsabil pentru îmbătrânirea țesutului.

„Testăm diferite abordări pentru a preveni procesul de îmbătrânire accelerată”

„Lucrarea noastră arată că până și o creștere hidrostatică moderată a PIO duce la pierderea celulelor ganglionare retiniene și la defecte vizuale corespunzătoare atunci când este efectuată pe animale în vârstă”, spune Skowronska-Krawczyk.„Continuăm să lucrăm pentru a înțelege mecanismul schimbărilor cumulative în timpul îmbătrânirii, pentru a găsi potențiale ținte terapeutice. De asemenea, testăm diferite abordări pentru a preveni procesul de îmbătrânire accelerată care rezultă din stres.”

Acum că au detectat aceste modificări induse de presiune, cercetătorii cred că le pot folosi ca modalitate de a evalua vârsta epigenetică a țesutului din ochi – în esență, gradul de uzură – și prin aceasta să facă tratamente mai bine țintite și mai personalizate pentru fiecare pacient în parte.

Lăsând la o parte stresul psihologic, există o serie de alți factori care pot determina creșterea presiunii din interiorul ochiului, de la genetică la traumatisme oculare și până la medicamente. Indiferent de modul în care crește PIO, existența unui mijloc de a studia impactul acesteia ar putea salva vederea a milioane de oameni.

Pe măsură ce populația mondială îmbătrânește, se așteaptă ca numărul cazurilor de glaucom să crească, putând ajunge la 110 milioane în 2040. Dacă nu sunt tratate, aceste afecțiuni pot duce, în cele din urmă, la orbire.

Deși nu există nicio modalitate de a inversa complet leziunile cauzate de glaucom, acestea pot fi gestionate – iar posibilitatea de a le detecta (și cauzele care duc la apariția lor mai devreme) ar face o diferență semnificativă în ceea ce privește pierderea vederii.

„Munca noastră subliniază importanța diagnosticării și prevenirii timpurii, precum și a gestionării specifice vârstei a bolilor legate de vârstă, inclusiv a glaucomului”, spune Skowronska-Krawczyk.

Cercetarea a fost publicată în Aging Cell.

Articol interesant? Dă-l mai departe!

Lasă un comentariu