Studiul asupra capacității animalelor terestre de a traversa oceane uriașe a condus la o descoperire remarcabilă referitoare la iguanele din Fiji și Tonga.
Aceste reptile, din specia Brachylophus, au reușit să parcurgă Oceanul Pacific pe o distanță de aproximativ 8.000 de kilometri, fără ajutorul tehnologiei moderne. Se consideră că aceste iguane au călătorit pe o „plută” naturală formată din vegetație dusă de furtuni.
Fenomenul descoperit este una dintre cele mai mari călătorii transoceanice cunoscute efectuate de vertebrate terestre non-umane.
Iguanele din Fiji, astăzi o componentă importantă a faunei insulelor din Pacificul de Sud, au ridicat de multă vreme întrebări despre originile lor, întrucât familia iguanelor este în mod obișnuit asociată cu America.
Aceste reptile sunt răspândite pe întregul continent american, însă prezența lor în afara acestei regiuni este rară și limitată aproape exclusiv la insulele Pacificului de Sud.
Înainte de această descoperire, teoria cea mai răspândită sugera că iguanele ajunseseră în Fiji prin poduri terestre formate pe foste continente conectate în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani.
Cu toate acestea, ipoteza era bazată pe speculații geologice și nu a fost susținută de dovezi directe.
Cercetătorii de la Universitatea din San Francisco au examinat ADN-ul iguanelor din Fiji și au constatat legături genetice cu iguanele din deșertul Americii de Nord, sugerând o separare mai recentă de aproximativ zece milioane de ani.
Această descoperire indică faptul că reptilele au ajuns în Fiji pe cale maritimă, ceea ce aduce în discuție modul în care au realizat o astfel de călătorie lungă.
Se ipotizează că iguanele ar fi fost transportate de curenți pe plutitoare de vegetație naturală, un fenomen observat și la alte specii precum țestoasele marine.
Originea iguanelor în deșerturile Americii, unde sunt adaptate la condiții extreme și perioade lungi fără apă, sugerează că acestea ar fi putut supraviețui unei astfel de călătorii.
De asemenea, având în vedere că reptilele trăiau probabil în medii mai umede în perioada migrației, acest lucru ar fi oferit un avantaj suplimentar. Posibilitatea călătoriilor cu opriri intermediare pe insule aflate în drum este, de asemenea, luată în considerare de către cercetători.
