În largul coastelor Australiei, pe un pinten stâncos izolat în inima Oceanului Pacific, trăiește o creatură fascinantă, de o raritate inegalabilă: homarul arboricol (Dryococelus australis).
Mult timp considerată dispărută, această insectă extraordinară a rescris cărțile de istorie naturală când a fost redescoperită, în anii 2000, pe Piramida lui Ball, cel mai înalt pinten stâncos al planetei.
Acest sanctuar izolat, bătut de vânturi și abia locuibil, spune o poveste excepțională de supraviețuire în fața extincției. Cunoscut și sub numele de fasmida de pe Insula Lord Howe, homarul arboricol este o insectă cu adevărat unică.
Măsurând între 15 și 20 de centimetri lungime, cu un corp negru, lucios și picioare impunătoare, arată aidoma unei creaturi preistorice.
Această ființă, uneori supranumită „homarul terestru”, este nocturnă și incapabilă să zboare, preferând să se cațere prin arbuști pentru a se ascunde pe timpul zilei. Odată, această specie locuia exclusiv pe Insula Lord Howe, o mică insulă vulcanică situată între Australia și Noua Zeelandă.
Însă, ecosistemul fragil al insulei a fost grav perturbat în anul 1918, când o navă eșuată a adus șobolani negri. Acești prădători au devastat rapid populațiile faunei locale, inclusiv pe cele de homari arboricoli, care au fost declarați dispăruți încă din 1920.
Totuși, povestea lor era departe de a se fi încheiat. În anii 1960, alpiniștii care explorau Piramida lui Ball, o formațiune vulcanică abruptă aflată la 23 de kilometri de Lord Howe, au raportat indicii stranii: excremente și piei de insecte, care sugerau o posibilă supraviețuire a speciei.
Piramida lui Ball este un loc pe cât de fascinant, pe atât de inaccesibil. Acest pinten stâncos, cel mai înalt de pe planetă, se ridică la peste 560 de metri deasupra oceanului, oferind un habitat minimalist unei faune unice.
În 2001, o expediție științifică a pornit să deslușească misterul homarilor arboricoli. Cercetătorii au descoperit câțiva indivizi vii, cocoțați pe un arbust de ceai Melaleuca, la 64 de metri deasupra nivelului mării. Această descoperire a fost una extraordinară.
Indivizii găsiți prezentau diferențe față de strămoșii lor presupus dispăruți: aveau picioare mai mici și o nuanță mai închisă.
După analize ADN aprofundate, s-a confirmat că aceste insecte erau, într-adevăr, homari arboricoli, supraviețuitori improbabili ai extincției grație izolării extreme a Piramidei lui Ball. Pentru a conserva specia, un program de reproducere în captivitate a fost inițiat în 2003.
Patru insecte au fost colectate, inclusiv un cuplu poreclit Adam și Eva. Transportați la Grădina Zoologică din Melbourne, acești supraviețuitori au devenit fondatorii unei populații crescute în captivitate.
Datorită îngrijirii atente, aproape 19.000 de exemplare au eclozat în aceste condiții până în 2022. Acest succes a inspirat și alte instituții, printre care și Grădina Zoologică din San Diego, care a contribuit, de asemenea, la efortul de salvare.
În 2023, vizitatorii au putut observa această specie extraordinară într-un habitat special amenajat, ceea ce a contribuit la conștientizarea publicului privind conservarea speciilor pe cale de dispariție. În ciuda acestor progrese, homarul arboricol rămâne în pericol critic de extincție.
Doar 9 până la 35 de indivizi ar mai subzista în sălbăticie, limitați la un singur arbust de pe Piramida lui Ball. Supraviețuirea lor este amenințată de furtuni violente, secete și competiția plantelor invazive. Mai mult, habitatul lor deja restrâns face populația extrem de vulnerabilă.
Cu toate acestea, există o rază de speranță. Eforturile de eradicare a șobolanilor de pe Insula Lord Howe au dat roade, iar niciun rozător nu a mai fost observat din 2023.
Aceasta deschide calea către o eventuală reintroducere a homarilor arboricoli în habitatul lor de origine, ceea ce ar constitui un pas important în reabilitarea lor.
