În lume, puțini indivizi sunt afectați de hiperthymesia, un sindrom psihologic extrem de rar, caracterizat printr-o capacitate superioară de a accesa amintiri autobiografice. Acest fenomen este cunoscut și sub denumirea de memorie autobiografică foarte precisă (HSAM) în literatura engleză.
Primul caz documentat al acestei afecțiuni datează din 1965, iar primul diagnostic oficial a avut loc în anii 2000. Persoanele care au această capacitate își pot aminti cu ușurință detalii aparent nesemnificative pentru oamenii obișnuiți.
În 2010, un program al canalului CBS a explorat acest subiect, detaliind abilitățile acestor indivizi. Cu toate că unii pot visa la o memorie atât de clară, aceasta vine cu dezavantaje, cum ar fi dificultatea de a depăși evenimentele neplăcute din trecut.
Studiile recente au început să investigheze acest fenomen, dorind să stabilească dacă creierul celor afectați de HSAM diferă în mod real de al celorlalți oameni. Deși nu sunt neapărat elevi mai buni, atunci când informațiile sunt stocate în memoria lor, acestea sunt reținute cu precizie.
Hiperthymesia este asociată cu memoria eidetică, mai eficientă decât cea fotografică. Acești indivizi pot reține o fotografie în cele mai mici detalii după doar câteva secunde de privit.
Se sugerează că regiunile cerebrale numite caudat și putamen, componente ale nucleului lenticular, ar putea fi implicate în acest proces. Cercetările continuă, având ca scop posibilitatea de a dezvolta tehnici care să îmbunătățească memoria la nivel general.
Această abilitate remarcabilă de a reține detalii poate oferi și o perspectivă unică asupra modului în care gestionăm amintirile. Este de remarcat faptul că indivizii afectați de acest sindrom trăiesc amintirile cu o intensitate emoțională mai mare, din lipsa unui „filtru de uitare”.
În plus, mecanismele din spatele hiperthymemiei ar putea să evidențieze modul în care anumite amintiri devin prioritare și sunt încorporate mai profund în memoria noastră, oferind astfel o fereastră prețioasă în înțelegerea memoriei umane.
