Cercetătorii din domeniul astronomiei explorează de mult timp posibilitatea existenței vieții în afara Pământului. Descoperirea a numeroase exoplanete a amplificat speranțele de a identifica forme de viață extraterestră.
Una dintre metodele folosite presupune analiza atmosferei acestor corpuri cerești pentru biosignaturi, molecule care indică prezența vieții.
Un recent studiu sugerează că halogenurile de metil, gaze care pe Pământ sunt produse exclusiv de entități vii, ar putea constitui dovezi concludente în acest sens.
Detectarea halogenurilor de metil ar putea reprezenta un indiciu aproape cert al vieții pe alte planete, acestea nefiind produse de procese geologice sau chimice naturale cunoscute.
Totuși, provocarea majoră constă în dificultatea detectării acestor gaze, deoarece pe Terra ele există în concentrații extrem de reduse.
Un telescop de calibru JWST întâmpină dificultăți în a detecta semnele acestor gaze pe exoplanete stâncoase, din cauza distanței mari și a dimensiunilor reduse ale acestor planete.
În acest context, astronomii propun concentrarea eforturilor asupra planetelor hycean, care sunt mai mari decât Pământul și ar putea avea atmosfere bogate în hidrogen, ceea ce le-ar face mai accesibile studierii.
Astrobiologul Eddie Schwietrman afirmă că aceste halogenuri de metil s-ar putea acumula în concentrații suficient de mari pentru a putea fi identificate de JWST, ceea ce face din aceste planete, ce orbitează adesea stele pitice roșii, ținte prioritare în căutarea vieții extraterestre.
În viitor, dezvoltarea unui proiect european cunoscut sub numele de Life ar putea revoluționa studiul exoplanetelor.
Programat pentru anii 2040, acest telescop va folosi mai multe unități pentru a crea un telescop virtual gigant, ceea ce va permite observarea directă a programului infraroșu al exoplanetelor și detectarea biosignaturilor într-un timp mult mai scurt decât predecesoarele sale.
De asemenea, Life va oferi posibilitatea de a observa simultan multiple ținte fără a fi limitat de necesitatea tranzitului exoplanetelor prin fața stelelor respective.
Această abordare promite să mărească semnificativ șansele de a găsi semne de viață în afara sistemului nostru solar, cerând însă o doză suplimentară de răbdare.
