Cu toții cunoaștem acea senzație enervantă, aproape obositoare: un refren obsedant care ni se insinuează în minte și refuză cu obstinație să plece. Fie că este vorba despre o reclamă insistentă sau despre ultima melodie difuzată la radio, acești „viermi auditivi” ne pot parazita, la propriu, ziua.
Din fericire, cercetătorii au descoperit o soluție surprinzător de simplă, accesibilă tuturor și care nu necesită niciun medicament: mestecatul gumei. Dar în spatele acestui gest banal se ascunde o poveste fascinantă, ce traversează milenii.
Oamenii de știință de la Universitatea din Reading au scos la iveală un fenomen neurologic remarcabil. Atunci când mestecăm, mișcările repetitive ale maxilarului nostru interferează direct cu circuitele nervoase implicate în memorarea auditivă involuntară.
Altfel spus, activitatea mecanică a masticației perturbă suficient creierul nostru pentru a scurtcircuita bucla mentală ce menține o melodie prizonieră în conștiința noastră.
Această descoperire deschide perspective interesante asupra interacțiunilor dintre funcțiile noastre motorii și cele cognitive.
Simplul act de a mobiliza anumiți mușchi faciali poate, așadar, să moduleze procesele noastre mentale superioare, o dovadă suplimentară a interconectării complexe dintre corp și minte.
Pe lângă alungarea melodiilor nedorite, alte cercetări sugerează că mestecatul ar îmbunătăți vigilența, ar reduce stresul și chiar ar întări memorizarea, mai ales atunci când se mestecă aceeași aromă atât în timpul sesiunilor de studiu, cât și în timpul examenului.
Utilizarea gumei de mestecat nu reprezintă nicidecum o invenție modernă. Cu mult înainte de apariția rafturilor de supermarketuri pline de gume multicolore, strămoșii noștri înțeleseseră deja atractivitatea acestei activități.
Populațiile scandinave mestecau seva de mesteacăn deja acum zece milenii, probabil atât pentru proprietățile sale antiseptice, cât și pentru plăcerea senzorială pe care o oferea. Civilizațiile mesoamericane au dezvoltat, de asemenea, o adevărată cultură a gumei de mestecat.
Mayașii erau pasionați de chicle, o rășină extrasă din arborele de sapotă, care, de altfel, va servi drept bază pentru primele gume de mestecat comerciale moderne. Succesorii lor azteci au împins codificarea și mai departe, stabilind reguli sociale stricte în jurul acestei practici.
În societatea lor puternic ierarhizată, un bărbat adult surprins mestecând în public risca să fie considerat efeminat, în timp ce o tânără care se deda acestui obicei își vedea reputația pătată.
Doar copiii și persoanele în vârstă se bucurau de o libertate totală în acest sens, mărturie a codurilor complexe ce reglementau comportamentele cotidiene în aceste civilizații prehispanice.
Fie că este practicat pentru a neutraliza un refren obsedant, pentru a îmbunătăți concentrarea în timpul unei întâlniri importante sau pur și simplu pentru a savura o explozie de aromă mentolată, guma de mestecat transcede funcția sa primară.
Această gumă maleabilă, în cele din urmă, întruchipează o constantă antropologică: nevoia noastră înnăscută de stimulare orală, moștenită probabil de la strămoșii noștri îndepărtați și perpetuată sub forme mereu reînnoite.
Așadar, data viitoare când o melodie parazită vă invadează mintea, știți ce aveți de făcut. Și cine știe, poate veți contribui fără să știți la perpetuarea unei tradiții vechi de zece mii de ani.
