În adâncurile Mării Moarte, cercetătorii germani au descoperit recent structuri neobișnuite, niște coșuri albe înalte de câțiva metri, denumite „fumători albi”, un fenomen opus fumătorilor negri, cunoscuți de la crestele oceanice.
Această descoperire, detaliată într-un articol științific publicat în revista Science of The Total Environment în decembrie 2024, ar putea oferi o nouă perspectivă asupra dinamicii geologice a regiunii.
Formați prin cristalizarea spontană a mineralelor provenite din apele subterane, acești fumători albi cresc remarcabil de repede, câțiva centimetri pe zi, atingând înălțimi medii de doi metri, cu unele exemplare impresionante care se înalță până la șapte metri.
Diametrul acestor formațiuni variază între doi și trei metri, uneori chiar mai mult. Descoperirea este cu atât mai importantă în contextul scăderii continue a nivelului Mării Moarte, un fenomen observat de mai bine de cinci decenii, cauzat de evaporarea intensă din această zonă aridă.
Scăderea nivelului apei, de aproximativ un metru pe an, pune presiune pe resursele de apă ale comunităților locale și influențează dinamica apelor subterane.
Echipa de cercetători de la Centrul Helmholtz pentru Cercetare a Mediului (UFZ) studiază modul în care acviferele își croiesc noi drumuri prin roca salină, proces ce duce la formarea acestor coșuri. Apa dulce se infiltrează în sedimentele saline, dizolvând straturi de rocă veche, bogate în halit.
Contactul dintre apa dulce și halit generează saramură, a cărei densitate mai mică o face să se ridice spre suprafață. Cristalizarea spontană a sărurilor din saramură dă naștere structurilor conice ale fumătorilor albi.
O implicație importantă a acestei descoperiri este legătura dintre fumătorii albi și dolinele, acele cratere formate prin prăbușirea terenului, care pot atinge dimensiuni impresionante. Cercetările sugerează că fumătorii albi apar în zone predispuse la formarea dolinelor.
Prin cartografierea precisă a acestor formațiuni, utilizând sonde și sonare, oamenii de știință speră să poată identifica zonele cu risc crescut de colaps, contribuind astfel la prevenirea unor dezastre naturale.
