În inima munților Pamir din Tadjikistan se ascunde o bijuterie naturală cu două fețe: Lacul Sarez. Supranumit „Perla Albastră” datorită apelor sale turcoaz de o frumusețe răpitoare, acest lac stârnește deopotrivă admirație și teamă.
Originea sa tragică și amenințarea pe care o reprezintă în prezent îl transformă într-un subiect fascinant de dezbatere pentru oamenii de știință și localnici deopotrivă.
Povestea Lacului Sarez începe într-o noapte geroasă de iarnă a anului 1911, când un cutremur devastator de magnitudine 7,4 a zguduit Munții Pamir de Vest. Seismul a declanșat o alunecare masivă de teren care a blocat cursul râului Murghab, îngropând satul Usoj sub tone de pământ și stâncă.
Acest eveniment catastrofal a dat naștere unui baraj natural impresionant, numit Usoj în memoria victimelor, cu o înălțime de 567 metri și o lungime de 5 kilometri.
În scurt timp, apa s-a acumulat în spatele acestui baraj improvizat, inundând rapid valea din amonte și înghițind mai multe așezări, printre care și satul care avea să dea numele noului lac format.
Astăzi, Lacul Sarez se întinde pe o lungime de 70 de kilometri și atinge o adâncime maximă de 505 metri, adăpostind un volum impresionant de aproape 17 miliarde de metri cubi de apă.
Această acumulare continuă de apă exercită o presiune tot mai mare asupra barajului natural, slăbindu-l treptat și transformând lacul într-o potențială amenințare pentru întreaga regiune.
De peste un secol, autoritățile au declarat zona lacului și împrejurimile sale ca fiind interzise accesului public.
Vizitatorii care doresc să contemple frumusețea acestui „balaur adormit” trebuie să obțină permise speciale, iar accesul rămâne extrem de dificil din cauza terenului accidentat și a izolării geografice. Instabilitatea Lacului Sarez este o sursă constantă de îngrijorare pentru oamenii de știință.
Cutremurele recente din Afganistan, soldate cu mii de victime, nu au făcut decât să intensifice aceste temeri.
Tadjikistanul, o țară cu o economie fragilă, marcată de conflicte civile și dezastre naturale, se confruntă cu provocarea de a gestiona această amenințare potențială, dar resursele sale limitate fac necesară colaborarea internațională.
O descoperire alarmantă din 1967 a adăugat o nouă dimensiune riscurilor asociate lacului. Geologii au identificat fisuri de până la doi kilometri lungime pe malul drept, indicând posibilitatea unei noi alunecări de teren masive.
Un astfel de eveniment ar putea genera un val uriaș capabil să rupă barajul natural, eliberând o cantitate colosală de apă. Zona potențial afectată de un astfel de dezastru se întinde pe teritoriul mai multor țări, incluzând Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan și Afganistan.
Conform estimărilor Comitetului pentru Situații de Urgență al Republicii Tadjikistan, aproximativ șase milioane de oameni ar putea fi afectați în cazul unei inundații catastrofale. În ciuda conștientizării pericolului iminent, opțiunile de acțiune sunt limitate.
Evacuarea preventivă a populației din zonele de risc este practic imposibilă din cauza terenului muntos abrupt și a lipsei de alternative de relocare pentru miile de fermieri din regiune.
Autoritățile au implementat sisteme de monitorizare și avertizare timpurie, inclusiv un post de observare permanent lângă baraj și senzori care detectează schimbările bruște ale nivelului apei.
Cu toate acestea, eficacitatea acestor măsuri rămâne incertă în fața magnitudinii potențiale a dezastrului. Riscurile asociate Lacului Sarez rămân o preocupare majoră pentru experții din regiune.
În eventualitatea unei ruperi bruște a barajului, populația din aval ar avea la dispoziție doar câteva ore pentru evacuare, făcând extrem de dificilă orice operațiune de salvare.
Infrastructura precară și accesibilitatea redusă a zonei complică și mai mult situația, subliniind necesitatea urgentă a unei colaborări internaționale pentru prevenirea unei potențiale catastrofe umanitare de proporții nemaiîntâlnite.
