Înțelegerea corectă a datelor înscrise pe ambalajele produselor alimentare este esențială pentru reducerea risipei. Există două tipuri principale de marcaje temporale utilizate pe produsele alimentare comercializate, fiecare având o semnificație distinctă în ceea ce privește siguranța și calitatea.
Primul tip este termenul limită de consum (DLC), indicat de obicei prin mențiunea „a se consuma până la…”. Acesta se aplică alimentelor foarte perisabile, cum ar fi carnea proaspătă, peștele sau produsele lactate proaspete.
Consumul acestor produse după data specificată poate prezenta riscuri pentru sănătate, incluzând dezvoltarea bacteriilor patogene și posibilitatea apariției toxiinfecțiilor alimentare. Prin urmare, respectarea strictă a termenului limită de consum este imperativă pentru siguranța alimentară.
Cel de-al doilea tip de marcaj este data durabilității minimale (DDM), formulată ca „a se consuma de preferință înainte de…”. Această dată nu indică un prag de siguranță sanitară, ci mai degrabă o posibilă diminuare a calităților gustative sau nutritive ale produsului.
Alimentele care poartă acest marcaj, precum orezul, pastele făinoase, conservele, cafeaua, făina, sarea sau ciocolata, pot fi consumate în siguranță și după data indicată, cu condiția esențială ca ambalajul să fie intact și produsul să fi fost depozitat în condiții corespunzătoare.
Produsele alimentare uscate, sterilizate sau cu un conținut redus de apă au o durată de viață extinsă și pot rămâne sigure pentru consum chiar și la câteva luni după expirarea DDM.
Orezul, pastele, lintea, grișul, făina, zahărul, sarea, cafeaua și ciocolata sunt exemple în acest sens, deși gustul lor se poate modifica ușor în timp. La fel și conservele, atâta timp cât cutia nu prezintă semne de rugină sau deformare.
O verificare vizuală și olfactivă este recomandată; dacă ambalajul este umflat, deteriorat sau produsul are un miros suspect, este prudent să se evite consumul. Un caz particular îl reprezintă iaurturile.
Deși marcate adesea cu un DLC, aciditatea lor și prezența fermenților lactici creează un mediu mai puțin favorabil dezvoltării bacteriilor periculoase.
Studii indică faptul că iaurturile pot rămâne sigure pentru consum chiar și până la trei săptămâni după data limită, dacă au fost păstrate corespunzător la rece, ambalajul nu a fost deschis și produsul nu prezintă mucegai sau miros neobișnuit.
Pe de altă parte, există alimente care trebuie aruncate imediat după depășirea termenului limită de consum (DLC).
Printre acestea se numără carnea și peștele proaspăt care nu sunt ambalate în vid, brânzeturile proaspete, laptele crud, mâncărurile gătite refrigerate și ouăle, mai ales dacă sunt destinate consumului în stare crudă sau insuficient preparate termic.
Chiar dacă aspectul sau mirosul acestor produse pot părea normale, ele pot conține bacterii invizibile care prezintă risc pentru sănătate.
Prin urmare, citirea atentă a etichetelor, înțelegerea diferenței dintre DLC și DDM și utilizarea propriilor simțuri pentru evaluarea stării alimentelor sunt practici esențiale pentru a limita risipa alimentară fără a compromite siguranța consumului.
