Ipoteza conform căreia realitatea observabilă ar putea fi o simulare artificială, generată de o inteligență superioară, constituie un subiect de interes în filozofie și fizică.
Recent, fizicianul Michael Vopson de la Universitatea din Portsmouth a propus o abordare bazată pe principii fizice pentru a explora această posibilitate.
Argumentația sa se fondează pe un concept denumit a doua lege a infodinamicii, un principiu pe care Vopson îl asociază cu regularitatea comportamentului informației în univers.
Conform acestei legi, entropia informațională, o măsură a gradului de dezordine sau incertitudine într-un sistem, ar tinde să scadă sau să rămână constantă în timp, orientându-se către un nivel minim.
Vopson interpretează această tendință nu ca un fenomen aleatoriu, ci ca un proces de optimizare, similar celui utilizat în sistemele informatice pentru compresia eficientă a datelor.
Prin analogie, dacă universul operează într-un mod care minimizează entropia informațională, acest comportament ar putea sugera existența unui mecanism subiacent de gestionare a informației, asemănător unui cod sursă care ar guverna legile naturii.
Conceptul unei realități simulate are precedente istorice, regăsindu-se în idei filozofice precum alegoria peșterii lui Platon și fiind reformulat în termeni moderni de filozoful Nick Bostrom în 2003, care a postulat posibilitatea ca civilizații avansate tehnologic să creeze simulări computerizate complexe.
Pentru a testa empiric ipoteza simulării, Vopson sugerează că ar trebui căutate eventuale neregularități sau anomalii în structura sau comportamentul universului.
Astfel de fenomene, cum ar fi zone cosmice inexplicabil de inaccesibile observației sau devieri de la comportamentul așteptat al informației, ar putea fi interpretate ca indicii ale unei naturi simulate a realității. Cu toate acestea, teoria se menține în domeniul speculativ.
O parte semnificativă a comunității științifice manifestă scepticism față de această ipoteză, considerând-o dificil de verificat prin metode științifice riguroase și încadrând-o mai degrabă în sfera speculației filozofice sau metafizice decât a fizicii experimentale.
Dificultatea principală constă în elaborarea unor experimente concrete care să poată confirma sau infirma în mod concludent existența unei simulări cosmice.
