Mitul că femeile vorbesc mult mai mult decât bărbații a traversat generații și culturi. Îl auzim în glume, în filme, în conversațiile de zi cu zi. Dar ce spune, de fapt, știința? În 2007, psihologul Matthias Mehl a pus stereotipul la încercare.
A invitat 500 de participanți, femei și bărbați, să poarte un mic dispozitiv numit EAR, un înregistrator activat electronic care pornea aleator de-a lungul zilei și surprindea fragmente din conversațiile lor.
Din aceste mostre audio, echipa a estimat câte cuvinte rostește fiecare persoană, într-o zi obișnuită. Rezultatul a contrazis așteptările: în medie, atât femeile, cât și bărbații spuneau aproximativ 16.000 de cuvinte pe zi.
Studiul, publicat în Science, a făcut vâlvă și a clătinat un clișeu adânc înrădăcinat. Au existat însă rezerve. Eșantionul era mic și puțin divers, format în principal din studenți din Austin, Texas. Era nevoie de o verificare pe scară mai largă.
Optsprezece ani mai târziu, Mehl, împreună cu cercetători de la Universitatea din Alberta, a revenit asupra întrebării, de data aceasta cu o lentilă mult mai amplă. Într
-o analiză publicată în Journal of Personality and Social Psychology, ei au reunit date din 22 de studii desfășurate în patru țări, cu 2.197 de participanți cu vârste între 10 și 94 de ani. În total, au analizat 630.000 de înregistrări audio. De aici apare nuanța.
Diferențe între femei și bărbați există, dar nu peste tot și nu oricând. Ele apar semnificativ doar la adulții între 25 și 65 de ani. În această categorie, femeile pronunță, în medie, cu aproximativ 3.000 de cuvinte mai mult pe zi decât bărbații: 21.845 față de 18.570.
În schimb, la adolescenți (10–17 ani), la tinerii adulți (18–24 de ani) și la seniori (65+), diferențele nu sunt notabile. De ce tocmai aici? Cercetătorii au căutat explicații biologice, cum ar fi rolul hormonilor. Dacă ar fi determinante, diferențele s-ar vedea încă din adolescență.
Nu se întâmplă așa. Nici ipoteza unei schimbări graduale a normelor sociale, care ar fi afectat toate generațiile în același sens, nu se potrivește. Cea mai probabilă explicație rămâne distribuția rolurilor sociale și familiale.
Intervalul 25–65 de ani coincide cu perioada celor mai intense responsabilități parentale, iar femeile sunt, încă adesea, principalele persoane implicate în îngrijirea și educația copiilor.
Studii anterioare arată că mamele le vorbesc mai frecvent copiilor decât tații, ceea ce poate mări, în medie, numărul de cuvinte rostite zilnic de femeile din această grupă de vârstă. Un alt detaliu, la fel de relevant, ține de felul în care comunicăm ca societate.
Între 2005 și 2018, numărul mediu de cuvinte rostite zilnic a scăzut cu circa 3.000, de la aproximativ 16.000 la 13.000.
O posibilă explicație este ascensiunea tehnologiilor digitale: SMS-urile, platformele de mesagerie și rețelele sociale încurajează schimburi mai scurte și mai frecvent scrise decât vorbite. Contează dacă vorbim mai puțin?
O parte a literaturii sugerează că nivelul de socializare și schimbul verbal au o relație importantă cu starea de bine mentală și fizică.
Pentru a înțelege mai bine aceste efecte, echipa lui Mehl dezvoltă SocialBit, un dispozitiv asemănător unei brățări inteligente, capabil să măsoare timpul petrecut zilnic în conversație, fără a înregistra conținutul discuțiilor.
Un astfel de instrument ar putea ajuta la cuantificarea influenței comunicării asupra sănătății, la fel cum monitorizăm somnul sau exercițiul fizic.
Numeroase cercetări indică, de altfel, că interacțiunile sociale regulate se asociază cu o sănătate mentală și cognitivă mai bună, mai ales la vârste înaintate.
