Un singur tren de marfă, aparent banal, gonește pe șinele nesfârșite ale Rusiei. La bord, însă, nu se află marfă perisabilă, ci șase rachete balistice intercontinentale RS-24 Yars.
Fiecare dintre ele poate livra până la patru focoase nucleare independent ghidate, la distanțe care depășesc 10.000 de kilometri. În total, un astfel de convoi ascunde o forță de 120 de ogive, suficientă pentru a șterge de pe hartă o întreagă națiune.
În ochii strategilor ruși, acesta este viitorul descurajării: ceva ce nu poți găsi, nu poți distruge. Noul proiect, numit Barguzin, urma să fie un „tren fantomă”. Racheta RS-24 Yars era atât de compactă față de predecesoarea ei, încât vagonul de lansare nu mai semăna cu o fortăreață metalică.
Putea fi deghizat perfect într-un banal vagon frigorific. Un singur convoi, tras de o singură locomotivă, capabil să se strecoare pe orice cale ferată din Rusia fără să atragă privirile. Și terenul de joacă e uriaș: aproape 85.200 de kilometri de șine, adică de două ori circumferința Pământului.
Printre miile de trenuri de marfă care traversează zilnic această rețea, unul în plus e doar un ac într-un car cu fân.
Submarinul terestru în fața limitărilor financiare
Un regiment Barguzin ar fi însemnat un singur tren cu șase rachete. Planul inițial prevedea cinci astfel de regimente, adică cinci trenuri, fiecare cu un echipaj de șaptezeci de oameni, inclusiv zeci de ofițeri. Autonomie completă timp de o lună.
Vagoane sigilate ermetic, protejate împotriva gloanțelor și a undelor de șoc atomice. Un fel de submarin terestru, care se deplasează cu 80 de kilometri pe oră prin taiga siberiană, capabil să dispară într-un tunel abandonat până când pericolul trece.
Trenurile care transportă focoase nucleare sunt aproape imposibil de detectat, ceea ce face ca Barguzin să fie o piesă centrală a doctrinei „a doua lovitură”. Dezvoltarea a început în 2012, la Institutul de Tehnologie Termică din Moscova.
Schema de proiectare a fost aprobată la finalul lui 2014, iar documentația tehnică a început în 2015. În octombrie 2016, la Plesetsk, a avut loc prima și singura lansare de testare a rachetei.
Dar finanțarea s-a prăbușit încă din 2014, din cauza sancțiunilor internaționale și a prăbușirii prețului petrolului. Proiectul a fost înghețat în 2017. Prioritatea a fost acordată altor programe, cum ar fi racheta Sarmat.
Reînvie Rusia amenințarea nucleară feroviară?
În 2019, o sursă din Ministerul rus al Apărării a sugerat că ideea nu e moartă. Lucrările de proiectare și testul catapultei fuseseră finalizate cu succes. Dacă nevoia o cere, trenul de rachete poate fi repede reactivat. Iar nevoia a sosit. La 5 februarie 2026, Noul START a expirat oficial.
Pentru prima dată din 1972, nu mai există niciun acord obligatoriu între cele mai mari două puteri nucleare pentru limitarea arsenalelor. În acest vid, Barguzin își recapătă valoarea strategică.
La începutul lui 2026, Igor Korotchenko, redactor-șef al revistei Apărarea Națională, a declarat pentru TASS că sistemul ferovier de rachete, imposibil de deosebit de un tren obișnuit, ar asigura o lovitură de răzbunare garantată.
Situat între Moscova și Vladivostok, deghizat printre vagoane frigorifice, poate lansa oricând, de oriunde, un atac nuclear împotriva oricărui potențial agresor. Până în 2018, lucrările la Barguzin fuseseră reduse, iar în același timp fusese oprit și programul RS-26 Rubezh.
Dar acea rachetă a reapărut brusc în noiembrie 2024 sub numele Oreshnik. Precedentul e grăitor: în Rusia, un program „anulat” e adesea doar un program care așteaptă momentul potrivit. Barguzin ar putea fi următorul.
