Era nevoie de o mie de ani ca lumea să regăsească vocea Babilonului. Acum, 250 de versete pierdute vorbesc din nou. O echipă internațională condusă de Enrique Jiménez, de la Universitatea Ludwig-Maximilian din München, a dovedit că lutul și algoritmii pot face imposibilul.
În colaborare cu Universitatea din Bagdad, cercetătorii au extras din tăcere un imn pe care nimeni nu-l mai auzise de peste un mileniu.
Cum? Folosind o platformă digitală care îmbină scanarea minutioasă cu inteligența artificială – un fel de arheolog robotic capabil să recunoască singur care fragmente de tăbliță aparțin aceluiași manuscris.
Până acum, asamblarea pieselor împrăștiate însemna zeci de ani de muncă manuală, sortând lut spart în speranța unei potriviri miraculoase. Noua tehnologie face această muncă aproape instantanee: AI-ul identifică, compară și lipește virtual fragmentele.
Astfel, 30 de manuscrise diferite au fost reunite pentru a dezvălui un text complet, despre care nimeni nu știa că există.
Descoperirile inedite din cântecul de laudă
Imnul provine din biblioteca din Sippar, un centru antic de acumulare a cunoașterii, unde legendele spun că însuși Noe ar fi ascuns scrieri prețioase înainte de potop. În realitate, tabletele au fost sparte de secole și împrăștiate prin muzee și situri arheologice.
Dar conținutul lor a supraviețuit suficient pentru a fi citit din nou. Ceea ce dezvăluie acest cântec de laudă este mult mai mult decât un inventar al gloriei arhitecturale a Babilonului.
Da, celebrarea include clădirile falnice, câmpurile verzi și râul Eufrat, care este descris drept „izvor al vieții și al prosperității”, un dar al înțeleptului domn Nudimmud. Însă detaliile care uimesc sunt cele despre oameni: cum trăiau, cum relaționau unii cu alții, cum natura pătrundea în oraș.
Imnul nu era doar o compoziție de elită. Dimpotrivă, textele arată că era atât de popular încât se preda copiilor la școală. Un imn pe care mici babilonieni îl învățau pe de rost, recitând versuri despre Eufrat și despre bogăția oferită omenirii.
Ecourile Babilonului devin cuvinte din nou
Fondat cu mai bine de 4.000 de ani în urmă, în Mesopotamia, Babilonul a fost multă vreme cea mai mare metropolă a lumii antice. Scrierile sale cuneiforme au modelat moștenirea noastră istorică. Dar fragmentarea le-a redus la ecouri.
Acum, datorită căsătoriei dintre științele umane și inteligența artificială, ecourile devin din nou cuvinte. Cercetătorii nu se opresc aici. Aceeași metodă ar putea dezvălui secretele altor ruine îngropate de milenii.
Până atunci, un extras din textul regăsit spune totul despre cât de aproape suntem de acea lume: „Eufratul este râul său, întemeiat de înțeleptul domn Nudimmud. El stinge focul, saturează stuful, își revarsă apele în lagună și în mare…
Bogăția și splendoarea – ceea ce se potrivește omenirii – sunt oferite în mod incredibil, înmulțite și regale. ”
