De la descoperirea sa în 2022, Earendel a captivat intens comunitatea științifică internațională.
Botezată după termenul englezesc vechi pentru „steaua dimineții”, aceasta deținea recordul absolut al celei mai îndepărtate stele observate vreodată, strălucind într-un cosmos cu o vârstă de doar 900 de milioane de ani.
Însă o analiză aprofundată, realizată cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb, a scos la iveală o realitate uimitoare: ceea ce am considerat a fi o stea solitară ar putea ascunde, de fapt, ceva mult mai complex și mai misterios.
Așezată în galaxia Arcului Aurorei, lumina Earendel ajunge la noi după o călătorie de 12,9 miliarde de ani-lumină.
Pentru a înțelege amploarea acestei distanțe vertiginoase, trebuie să realizăm că observăm acest obiect așa cum exista el într-un moment în care universul, abia la începuturile sale, avea doar 7% din vârsta sa actuală.
În acea epocă primordială, primele generații de stele abia începeau să ilumineze întunericul cosmic. Descoperirea Earendel de către telescopul Hubble a reprezentat o realizare tehnică remarcabilă. Într
-un univers în care distanțele se măsoară în miliarde de ani-lumină, identificarea unui obiect atât de vechi părea imposibilă fără o intervenție cosmică extraordinară. Această intervenție poartă un nume: lentila gravitațională.
Fenomenul, prezis de Albert Einstein în teoria sa a relativității generale, transformă obiectele masive în adevărate telescoape naturale.
Un roi colosal de galaxii, poziționat strategic între Pământ și Earendel, curbează spațiu-timpul într-un mod atât de pronunțat încât acționează ca o lupă gigantică.
Această deformare a spațiului amplifică luminozitatea Earendel de cel puțin 4000 de ori, făcând-o suficient de strălucitoare pentru a fi detectată de instrumentele noastre.
Aliniamentul aproape perfect necesar pentru acest fenomen este de o raritate excepțională, ceea ce explică de ce astfel de descoperiri rămân atât de prețioase. Acest aliniament cosmic miraculos a stârnit, de altfel, suspiciunile cercetătorilor.
Cum se poate explica faptul că un obiect atât de mic precum o singură stea se află exact în locul potrivit pentru a beneficia de o mărire maximă? Această coincidență statistic improbabilă i-a determinat pe oamenii de știință să reevalueze natura reală a Earendel.
Massimo Pascale, doctorand în astronomie la Universitatea din California, Berkeley, și echipa sa au decis să aprofundeze misterul, utilizând capacitățile spectroscopice inegalabile ale Telescopului Spațial James Webb.
Analizele lor, publicate în The Astrophysical Journal, au relevat indicii tulburătoare. Examinarea continuului spectroscopic al Earendel – care descrie modul în care luminozitatea sa variază în funcție de diferite lungimi de undă – a produs rezultate neașteptate.
În loc de profilul caracteristic al unei stele izolate, datele corespund remarcabil de bine cu cel al unui roi globular, acele aglomerări dense de stele legate prin atracția lor gravitațională reciprocă.
Această descoperire nu este pe deplin surprinzătoare, potrivit lui Pascale: „Dacă Earendel este într-adevăr un roi de stele, nu este neașteptat! Aceste studii arată că Earendel pare destul de coerent cu aspectul pe care îl așteptăm de la roiurile globulare din primul miliard de ani.”
Totuși, nu toți experții împărtășesc această interpretare. Brian Welch, cercetătorul care a condus echipa ce a descoperit Earendel în 2022, își exprimă rezerve prudente.
Potrivit acestuia, la rezoluția spectrală actuală a telescopului James Webb, distingerea spectrului unei singure stele de cel al unui roi de stele rămâne o sarcină delicată.
Welch subliniază, de asemenea, o limitare metodologică: studiul lui Pascale a explorat doar ipoteza roiului stelar, fără a compara sistematic cu alte scenarii posibile, cum ar fi cel al unei stele unice sau al unui sistem stelar multiplu.
Această controversă ilustrează perfect rigoarea procesului științific, unde fiecare nouă descoperire trebuie examinată, dezbătută și verificată înainte de a fi acceptată definitiv.
Cei doi cercetători sunt totuși de acord asupra metodei care va permite o decizie finală: observarea efectelor de microlentilă. Acest fenomen subtil provoacă variații caracteristice ale luminozității atunci când un obiect trece prin fața obiectului observat.
Aceste fluctuații sunt mult mai pronunțate pentru obiectele compacte, cum ar fi stelele, decât pentru roiurile extinse. Viitoarele observații ale Telescopului James Webb ar trebui să aducă elementele decisive pentru a rezolva acest mister cosmic.
Va păstra Earendel titlul de cea mai îndepărtată stea, sau va dezvălui, în cele din urmă, că a fost, de la bun început, un fascinant roi stelar primitiv? Răspunsul va transforma înțelegerea noastră despre aceste obiecte extraordinare care ne spun povestea universului în devenire.
