Nicio cameră de hotel nu a fost vreodată ocupată la Ryugyong, deși au trecut aproape patru decenii de când prima piatră a fost pusă. 330 de metri înălțime, 105 etaje, o siluetă triunghiulară care spintecă cerul Phenianului – și un adevărat abis financiar.
Construcția a început pe 28 august 1987, sub privirile lui Kim Il-sung, cu promisiunea că va fi gata în doar doi ani.
În spatele acestui termen imposibil stătea ambiția de a depăși orice alt zgârie-nori din lume: 3.000 de camere, cinci restaurante panoramice rotative, o piramidă care să domine nu doar orașul, ci și imaginația colectivă. Totul s-a prăbușit odată cu Uniunea Sovietică.
Abandonată după prăbușirea URSS
Prăbușirea URSS în 1991 a izolat economic Coreea de Nord, iar betonul lui Ryugyong a rămas gol, fără geamuri, ca o cochilie uriașă.
Timp de 16 ani, structura neterminată a fost ignorată oficial, deși nu puteai să nu o vezi – un monstru cenușiu, amenințător, care contrasta brutal cu propaganda despre modernitatea regimului. Ce se poate face cu o ruină atât de vizibilă?
Răspunsul a venit în 2008, dintr-o direcție neașteptată: un conglomerat egiptean, Grupul Orascom, care tocmai construise o rețea de telefonie mobilă în Coreea de Nord, a acceptat să finalizeze fațada.
Panourile moderne de sticlă au îmbrăcat structura de beton până în 2011, iar Ryugyong a început să strălucească, cel puțin din exterior. Vârful său reflecta luminile orașului, iar zvonurile despre o deschidere grandioasă s-au înmulțit. Însă niciun oaspete nu a trecut pragul.
Interiorul rămâne în mare parte neterminat: fără lifturi funcționale, fără instalații sanitare, fără mobilier la toate etajele. Prețul finalizării?
Estimările sugerează că ar reprezenta aproximativ 5% din întregul PIB al țării – o sumă imposibil de mobilizat sub greutatea sancțiunilor internaționale.
Lanterna imensă care ascunde o ruină
Atunci regimul a făcut o piruetă: dacă nu poți transforma eșecul în arhitectură funcțională, transformă-l în spectacol. În 2018, peste 100.000 de diode LED au acoperit fațada, iar Ryugyong a devenit cel mai mare ecran luminos din Phenian.
Timp de patru minute în fiecare seară, pe clădire se proiectează istoria Coreei de Nord și sloganuri politice, iar conul din vârf aruncă un drapel uriaș în noapte.
Un corespondent CNN a mărturisit că prima întâlnire cu această imensă lanternă este cu adevărat izbitoare, mai ales după atâția ani de întuneric. Povestea însă nu se oprește aici.
Din 2024, autoritățile nord-coreene caută activ un nou investitor dispus să finalizeze proiectul – și să opereze un mare cazinou în interior.
Drepturile de operare sunt oferite oricui acceptă să termine construcția, dar riscurile rămân uriașe: incertitudini juridice, diplomatice și economice fac din acest pariu o aventură aproape imposibilă. Până la apariția unui cumpărător, accesul în interiorul clădirii este aproape interzis străinilor.
Doar doi reprezentanți ai agenției Koryo Tours au urcat în vârf în 2012 – singurii occidentali care au atins vreodată acele culmi.
Astfel, Ryugyong trăiește o viață dublă: o ruină financiară în lumina zilei, un spectacol digital orbitor noaptea, și o mărturie mută a ceea ce se poate întâmpla când ambiția unui stat depășește cu mult mijloacele de a o susține.
