Un reactor care a funcționat doar 24 de ani așteaptă de 25 de ani să fie complet desființat. Și finalul încă nu se întrevede clar.
Ascuns sub un deal din Ardeni, prototipul Chooz A a devenit un paradox viu al industriei nucleare franceze: dezmembrarea sa durează mai mult decât întreaga sa viață operațională.
Pornit pe 3 aprilie 1967 și oprit în 1991, acest reactor a intrat în procesul de demolare în 2001, iar termenul oficial pentru finalizare este 2026. Doar că nimic nu este scris în piatră.
În martie 2025, o operațiune fără precedent în Franța a marcat un punct de cotitură: extragerea vasului reactorului, un colos de 190 de tone, după luni întregi de pregătiri. Succesul a fost celebrat ca o dovadă a capacității tehnice a operatorului.
Dar la scurt timp, planurile au început să scârțâie.
De la performanța inginerească din 1967 la muncă birocratică
Totul a început acum mai bine de jumătate de secol, când Chooz A nu era un proiect de record, ci o performanță inginerească. Construit între 1962 și 1967, a fost prima centrală electrică din sectorul reactoarelor cu apă sub presiune din Franța, cu o putere de 305 megawați.
Proiectul s-a născut dintr-un parteneriat franco-belgian, iar particularitatea sa majoră era amplasarea reactorului și a auxiliarelor nucleare în două caverne de rocă săpate în versantul dealului.
O alegere făcută pentru izolare naturală, care l-a scufundat la 150 de metri sub pământ, o premieră în Europa la acea vreme.
Timp de un sfert de secol, centrala a produs energie electrică considerabilă pentru dimensiunea sa: 38 de miliarde de kilowați-oră, suficient pentru a alimenta milioane de locuințe ani la rând. Apoi, în 1991, a venit decizia de oprire. Dar închiderea nu a însemnat imediat și demolare.
Până în 1999, EDF a pregătit situl pentru o supraveghere atentă: evacuarea combustibilului uzat, golirea conductelor, îndepărtarea deșeurilor operaționale și dezmembrarea utilajelor din sala mașinilor.
Schimbarea majoră a venit în 2001, când operatorul a optat pentru dezmembrarea imediată, nu amânată, pentru centralele de primă generație. A urmat o muncă birocratică uriașă: mai bine de trei ani pentru a pregăti dosarul de reglementare, iar unda verde oficială a sosit abia pe 27 septembrie 2007.
Cererea fusese depusă în 2002, deși partea convențională a șantierului începuse deja să fie demontată încă din 1990. Partea convențională a mers relativ repede. Partea nucleară, însă, a impus un cu totul alt ritm. Vasul reactorului și puțul său de beton au devenit principalul obstacol.
Abia în martie 2017 a început efectiv dezmembrarea vasului, iar opt ani au fost necesari pentru a ajunge la momentul simbolic al extragerii sale.
O suspendare care amenință să devină un precedent pentru toată flota nucleară
Pe 7 martie 2025, EDF a reușit ceea ce nimeni nu mai încercase în Franța: scoaterea vasului de 190 de tone din puțul său.
Responsabilul cu demontarea reactoarelor cu apă presurizată a rezumat atunci mândria echipei, vorbind despre capacitatea de a face față unor provocări tehnice la scară largă cu un control perfect al operațiunilor.
După ridicare, echipele au îndepărtat izolația termică de pe partea inferioară, au tăiat componentele și au blocat puțul cu un dispozitiv pentru restabilirea etanșeității fundului piscinei. Tăierea finală a rezervorului a fost programată pentru primul trimestru al anului 2026.
Doar că, la sfârșitul anului 2025, proiectul s-a oprit brusc. După o creștere a cazurilor de contaminare, Autoritatea de Securitate Nucleară a cerut EDF să implementeze un plan de acțiune, iar două săptămâni din decembrie au fost petrecute în discuții despre protecția împotriva radiațiilor.
Directorul de șantier a evitat să vorbească despre un blocaj complet, dar presa locală a confirmat că tăierea rezervorului a fost suspendată la sfârșitul lunii noiembrie. Nu este un detaliu minor. Șantierul angajează aproximativ o sută de oameni, dintre care 60% subcontractanți și 40% angajați EDF.
O pauză de două săptămâni înseamnă costuri și incertitudine pentru un întreg microcosmos industrial, suspendat din cauza tăierii unei singure componente metalice. Dar miza depășește cu mult granițele Ardenilor.
Chooz A funcționează ca un laborator la scară reală pentru toate viitoarele dezmembrări ale reactoarelor cu apă sub presiune din Franța, începând cu Fessenheim. Responsabilii sitului recunosc deschis: lecțiile învățate aici sunt aplicate și adaptate în Alsacia.
La Fessenheim, de exemplu, generatorul de abur va fi tăiat la fața locului, nu scos dintr-o singură bucată, o metodă inspirată direct din dificultățile întâlnite la Chooz.
Rămâne întrebarea care depășește cazul particular: dacă primul reactor francez demontat are nevoie de 25 de ani pentru a dispărea, ce calendar ar trebui planificat pentru celelalte cincizeci de reactoare din flotă, care vor trebui într-o zi să treacă prin aceeași experiență?
