Particulele de plastic colorat care plutesc în aer absorb căldura de 75 de ori mai eficient decât cele transparente, iar efectul lor global este echivalent cu funcționarea a 200 de centrale electrice pe cărbune în fiecare an.
Până acum, știința credea că microplasticele din atmosferă au un impact climatic neglijabil – ba chiar ușor de răcire. Un studiu publicat în mai 2026 în revista Nature Climate Change tocmai a răsturnat complet această certitudine.
Efectul termic al microplasticelor: cât înseamnă 200 de centrale pe cărbune?
În 2021, cercetătorii de la Universitatea din Canterbury, Noua Zeelandă, descoperiseră că microplasticele și nanoplasticele din aer absorb radiația infraroșie a Pământului, dar, în același timp, reflectă lumina solară înapoi în spațiu.
Cele două fenomene aproape se anulau reciproc, lăsând impresia unui efect net nesemnificativ. Analiza respectivă avea însă o limită majoră: lua în considerare doar particulele transparente. O echipă mixtă de la Universitatea Duke din Statele Unite și Universitatea Fudan din China a extins spectrul.
Testând microplastice colorate – cele care domină de fapt mediul – cercetătorii au constatat că acestea absorb lumina cu o intensitate de 75 de ori mai mare decât omoloagele lor incolore, transformând energia respectivă în căldură.
Astfel, microplasticele se înscriu acum pe lista aerosolilor care contribuie activ la încălzirea planetei. Conform calculelor publicate, contribuția lor este de 16,2% din cea a carbonului negru – funinginea lăsată în atmosferă de arderea cărbunelui.
Pentru a da o măsură concretă: efectul termic al microplasticelor suspendate în aer este același cu cel al 200 de centrale electrice pe cărbune care funcționează simultan în fiecare an. Cele mai grave valori au fost înregistrate deasupra zonelor unde se adună deșeurile oceanice.
În mod special, Oceanul Pacific de Nord este cel mai expus, din cauza curentului giratoriu subtropical care concentrează cea mai mare cantitate de microplastice din lume. Particulele se desprind de valuri și vânt, rămân o perioadă în suspensie și încep să încălzească atmosfera.
Vortexul de gunoi din Pacificul de Nord – cel mai mare dintre toate – devine astfel un adevărat radiator climatic.
Tratatul global anti-plastic sub presiunea noilor dovezi
Rezultatele vin într-un moment de răscruce pentru negocierile globale privind plasticul. În 2022, ONU a lansat un tratat internațional împotriva poluării, dar discuțiile sunt în impas chiar și în 2026.
Peste 130 de țări – între care Uniunea Europeană, Canada și Chile – cer măsuri obligatorii de reducere a producției de plastic chiar de la sursă.
În fața lor, marile țări producătoare de petrol, alături de industria plasticului, refuză orice limită și insistă ca acordul să se concentreze doar pe gestionarea și reciclarea deșeurilor.
Proiecțiile arată că, până în 2040, cantitatea de deșeuri din plastic va crește cu 50% față de nivelul din 2020, ajungând la 40 de milioane de tone.
Cercetătorii spun că noile dovezi oferă un argument de neocolit pentru abandonarea totală a producției de plastic – o decizie radicală pe care datele o justifică acum pe deplin.
În următoarele studii, prioritatea va fi să se determine exact cât de mult plastic există deja în aer și la ce concentrații.
