Asigurătorii francezi tocmai au plătit o chirie pe care nimeni nu era obligat să o plătească. Și au făcut-o pentru case care nici măcar nu au fost atinse de flăcări.
Timp de trei săptămâni, fiecare dintre cei 220.000 de oameni evacuați din Gironde, Landes și Var va primi banii înapoi pentru cazarea închiriată în această perioadă – chiar dacă locuința lor a rămas perfect intactă. Nicio pagubă, nicio fisură, niciun perete ars.
Doar o decizie politică, luată de urgență, care calcă în picioare un principiu pe care milioane de proprietari și chiriași îl știau neschimbat: asigurarea plătește doar când există stricăciuni reale.
Ministrul Economiei, Roland Lescure, a anunțat luni, 27 iulie, că federația asigurătorilor a acceptat să ramburseze până la 21 de zile de chirie, indiferent de starea imobilului. O relaxare aproape la fel de rară a venit la pachet:
termenul legal de raportare a daunelor, de obicei cinci zile, a fost prelungit până cel târziu pe 31 august. Niciun contract de asigurare a locuinței nu prevede o astfel de acoperire, dacă nu există daune provocate de apă, foc sau prăbușire.
Aici, pentru marea majoritate a evacuaților, nu există niciuna dintre acestea.
Incendiile fără precedent au forțat evacuări masive
Ce s-a întâmplat, de fapt? Un incendiu de proporții, fără precedent în ultimele decenii, a devastat 42.000 de hectare de pădure, în principal în Gironda. Peste 2.500 de pompieri, veniți din Noua Aquitaine, din alte regiuni și chiar din alte țări, s-au luptat cu flăcările.
Alături de ei, aproape 2.700 de jandarmi, polițiști și militari. Zeci de mii de case, apartamente și vile au fost golite de locuitori ca măsură de precauție, fără să fi suferit vreun av. Pe hârtie, această evacuare preventivă nu bifa nicio căsuță din polița standard.
Legal, asigurătorii nu ar fi trebuit să plătească nimic. Au ales invers. Gestul este cu atât mai uimitor cu cât amploarea dezastrului a fost cu totul ieșită din comun.
Incendiile din această vară sunt descrise drept cele mai devastatoare din ultimii peste 50 de ani – nu le depășesc încă pe cele din 1949, când 52.000 de hectare au ars și 82 de persoane și-au pierdut viața, dar au forțat evacuarea a 220.000 de oameni.
Adică mai mult decât populația unui oraș ca Metz sau Perpignan. O cifră care nu mai poate fi gestionată cu regulile obișnuite, gândite pentru câteva zeci de case afectate sau un cartier izolat.
Ministrul a vorbit și despre cele peste 13.000 de afaceri evacuate în Gironde, care nu își pot desfășura activitatea normală. Le-a numit pe toate parte a unei „catastrofe ecologice, evident, și sociale” – un „tunet economic” peste o regiune care nu avea nevoie de el.
Greu, în acest context, să impui litera contractului unor zeci de mii de familii care încă dorm în centre de cazare de urgență, precum cel de la Bordeaux, sau la rude.
Ce precedent creează această decizie?
Florence Lustman, președinta France Assureurs, a promis că asigurătorii rămân „pe deplin mobilizați” alături de autorități pentru sprijin pe termen lung.
Dar întrebarea care plutește deasupra acestui precedent este una mult mai adâncă: dacă evacuarea preventivă fără distrugeri materiale devine din ce în ce mai frecventă – din cauza valurilor de căldură, a incendiilor forestiere, a alunecărilor de teren provocate de încălzirea globală –, acest aranjament excepțional din iulie 2026 ar putea deveni noua regulă.
Un vid legal exista deja, semnalat printr-o întrebare scrisă depusă la Adunarea Națională cu mult înaintea acestor incendii.
Atunci se arăta că, deși legea obligă asigurătorii să despăgubească pagubele provocate de dezastre naturale, un ordin de siguranță care golește casele tocmai pentru a proteja viețile oamenilor nu generează nicio obligație contractuală pentru companii.
Acum, după ce asigurătorii au plătit din proprie inițiativă, linia dintre excepție și normă devine tot mai subțire.
