Creveții curățători își oferă serviciile într-un fel de stație de curățenie marină în care acceptă pești, anghile, broaște țestoase și multe alte viețuitoare.
Acesta este un exemplu perfect de simbioză: o relație din care ambele părți au de câștigat. Astfel, creveții curățători se hrănesc cu bacteriile și resturile de pe corpurile acestor creaturi, iar animalele ies curate.
Întrebarea este: cum de sunt creveții atât de siguri că nu vor fi mâncați? La urma urmei, multe dintre creaturile marine cu care intră în contact nu sunt vegetariene. De exemplu, peștii-capră se hrănesc cu crustacee.
Pentru a se asigura că nu vor fi mâncați, creveții curățători ies din ascunzătoare doar atunci când recunosc un potențial „client”, după care fac semne (ca un dans) pentru a se asigura că acesta știe că nu trebuie să-l mănânce.
Creveții aleg pe cine să curețe și pe cine să refuze
Ei bine, cercetătorii au ajuns la concluzia că acești creveți își aleg „clienții” și pot respinge prădătorii care ar putea fi periculoși pentru ei.
Chiar dacă creveții curățători sunt preferați în acvarii, nu au fost prea mult studiați în mediul natural. Eleanor Caves, cercetător postdoctoral în domeniul științelor biologice la Universitatea din Exeter, studiază de ceva timp aceste creaturi interesante.
În cadrul unui studiu condus de ea au fost găsite două stații de curățare pe un recif din Marea Roșie. Acolo, a observat că creveții respingeau în 75% din cazuri „clienții” care i-ar fi putut mânca, deci într-o proporție mult mai mare decât în cazul celor care păreau inofensivi.
Iar dacă acceptau un „client” în care nu aveau încredere deplină, făceau un fel de dans: își îndoiau picioarele din față și le fluturau înainte și înapoi. E ca și cum ar fi spus: „Salut, pește mare, am venit să te curăț!”
Deoarece creveții de Pacific au dungi albe strălucitoare, culoarea se poate distinge foarte bine de corpul lor, chiar și la adâncime.
Cercetătorii au confirmat faptul că unii creveți curățători pot manifesta discriminare față de „clienții” lor în ceea ce privește serviciile de curățenie, iar mărimea vizitatorilor poate influența decizia de acceptare sau de respingere a acestora.
Semnele pe care le fac ar putea elucida misterul cu privire la motivul pentru care creveții curățători sunt atât de vizibili, în condițiile în care ei înșiși sunt daltoniști. S-ar putea ca acele culori și modele strălucitoare să fie indispensabile pentru a le semnala „clienților” că nu sunt pradă.
E un fel de-as pune: „Eu doar te curăț, nu te hrănesc.”
