Un diagnostic cu totul neașteptat a fost pus recent în Franța: o infecție bacteriană cu origine animală, cunoscută drept „febra noroiului”, a fost depistată la aproape patruzeci de bărbați din Lyon și Paris.
Până acum, această boală era considerată aproape exclusiv o problemă a fermierilor și călăreților, care intrau în contact direct cu animale infectate – cai, bovine sau oi. De la om la om, nu se transmisese niciodată în mod documentat. Acest tipar tocmai s-a spulberat.
Cum s-a descoperit transmiterea sexuală
O echipă de epidemiologi de la Hospices Civils din Lyon a publicat la începutul lui iunie, în jurnalul american Emerging Infectious Diseases, cercetarea care arată pentru prima oară o transmitere sexuală a acestei zoonoze.
Investigația a pornit de la un focar restrâns: nouă bărbați, toți cu relații sexuale în saune gay din Lyon, între decembrie și februarie. Semnele bolii au apărut sub formă de pustule și cruste pe piele, localizate mai ales în zona genitală, pe trunchi, în jurul gurii și pe membrele inferioare.
În total, din ianuarie până în iunie, s-au înregistrat în jur de treizeci de cazuri doar în Lyon, plus câteva în capitală. Contactul direct, piele pe piele, pare să fie principalul vehicul al infecției. Dar condițiile din saune au jucat, cel mai probabil, un rol decisiv.
Bacteriile responsabile eliberează zoospori – forme microscopice mobile, capabile să se deplaseze prin apă și să pătrundă în epidermă. Căldura și umiditatea din aceste spații stimulează tocmai acest proces.
Iar analizele genomice au arătat că tulpinile identificate la pacienți sunt aproape identice, ceea ce sugerează că o singură tulpină a circulat în acest cluster – un indicator puternic al unei transmiteri în lanț, într-un mediu comun.
Tratament eficient, dar prudență rămâne
Tratamentul s-a dovedit simplu și eficient: amoxicilină, uneori combinată cu antiseptice locale. Niciun pacient nu a necesitat spitalizare, iar recuperarea a fost rapidă. Nu s-au raportat recidive, cu o singură excepție – un bărbat s-a reinfectat după ce s-a întors în saună.
La animale, aceleași leziuni pot evolua spre forme severe, chiar fatale. La oameni, boala a rămas, deocamdată, ușor de gestionat. Cercetătorii sunt, totuși, prudenți în concluzii.
Asemănarea genomică a tulpinilor și expunerile sexuale comune sugerează cu tărie transmiterea de la om la om, dar nu o demonstrează în mod absolut.
Nu s-a stabilit o legătură directă între toți cei infectați, iar șapte dintre primii nouă pacienți au raportat sex în aceleași saune din Lyon cu puțin timp înainte de apariția leziunilor.
Acest cumul de indicii constituie, însă, primul set serios de dovezi pentru o transmitere sexuală a „febrei noroiului” între oameni – un semnal de alarmă care justifică o supraveghere mult mai atentă în mediile unde condițiile favorizează răspândirea.
