Nouă milioane de euro cheltuiți pe teren. Un miliard și jumătate cerut în instanță. Între aceste două cifre se întinde povestea unui aeroport care nu a fost niciodată construit și care amenință acum să coste mai mult decât dacă ar fi fost ridicat. Totul începe în decembrie 2010.
Statul semnează un contract de concesiune cu Aéroports du Grand Ouest, cunoscut sub numele de AGO. Scopul este ambițios: un aeroport nou la Notre-Dame-des-Landes, lângă Nantes, plus exploatarea platformelor deja existente, Nantes-Atlantique și Saint-Nazaire-Montoir.
Pe hârtie, un proiect obișnuit de infrastructură. În realitate, unul dintre cele mai contestate subiecte ale deceniului, care va cristaliza ani întregi de mobilizare pe teren. În spatele siglei AGO stă un trio de acționari clar delimitat. Vinci Airports deține 85%, o poziție dominantă.
Camera de Comerț și Industrie din Nantes și Saint-Nazaire completează acționariatul cu 10%, iar compania AGO5 păstrează restul de 5%. În acești ani, Vinci, acționarul majoritar, a injectat fonduri în operațiune.
Potrivit Ouest-France, investiția ajunge la aproximativ 9 milioane de euro înainte de oprirea definitivă. O sumă modestă pentru standardele construcțiilor, dar care va deveni punctul de plecare pentru cu totul altă poveste.
Cum se ajunge de la 9 milioane la 1,6 miliarde?
Pe 17 ianuarie 2018, premierul anunță renunțarea pură și simplă la proiect. Contractul dintre Stat și AGO este reziliat în octombrie 2019. Imediat după anunț, o cifră circulă în presă și ajunge până în Adunarea Națională: despăgubiri estimate la cel puțin 350 de milioane de euro.
Deja substanțială, suma va fi depășită cu mult în fața justiției administrative. Pe 20 martie 2024, la tribunalul administrativ din Nantes, apare adevărata dimensiune a cererii. AGO și principalii săi acționari solicită Statului 1,6 miliarde de euro.
O cifră amețitoare, mai ales raportată la cele 9 milioane investite efectiv. Decalajul dintre oferta inițială și pretenția finală spune totul despre amploarea problemelor financiare ascunse în acest dosar. Cum se ajunge de la câteva milioane la o asemenea sumă?
Răspunsul constă în durata contractului. Concesiunea semnată la finalul anului 2010 acoperea exploatarea timp de cincizeci și cinci de ani. Un orizont uriaș, care schimbă complet natura calculului.
În fața judecătorilor, AGO a susținut această logică: suma pretinsă nu reflectă doar costurile suportate, ci mai ales deficitul estimat pentru toți cei patruzeci și șapte de ani de funcționare care îi fuseseră încredințați.
Cu alte cuvinte, nu munca nedesfășurată cântărește cel mai greu, ci profiturile teoretice niciodată încasate.
Vinci revine la cârma aeroportului din Nantes
Pe 10 aprilie 2024, instanța se pronunță. Judecătorii consideră că încetarea concesiunii a fost justificată de interesul general și că nicio vină nu poate fi atribuită Statului.
Hotărârea nu se oprește însă aici: recunoaște că această încetare generează o despăgubire, menită să acopere atât cheltuielile concesionarului, cât și pierderea de profit. Suma exactă rămâne de stabilit. Instanța oferă însă o clarificare esențială pentru calculul final.
Dacă AGO sau acționarii săi ar fi desemnați ca noi concesionari ai Nantes-Atlantique, câștigurile obținute ar trebui deduse din compensația finală. O modalitate de a evita un dublu beneficiu. Scenariul nu este deloc teoretic.
Încă din octombrie 2019 fusese lansată o primă procedură de licitație pentru concesiunea Nantes-Atlantique și Saint-Nazaire-Montoir, înainte de a eșua. DGAC a relansat o nouă procedură în decembrie 2023.
Iar conform L’Informé, în septembrie 2026, Ministerul Transporturilor și DGAC ar urma să desemneze grupul condus de Vinci ca potențial concesionar, cu o semnătură așteptată până în martie 2027. Dosarul arată cât de departe pot merge consecințele abandonării unui proiect de infrastructură.
Între cele 9 milioane investite la început, miliardul și jumătate revendicat în instanță și perspectiva întoarcerii lui Vinci la cârma aeroportului din Nantes, afacerea Notre-Dame-des-Landes nu a terminat, nici pe departe, de făcut valuri la nivel bugetar.






