Japonia, încă marcată de trauma Fukushima din 2011, încearcă să-și regândească relația cu energia nucleară. Obiectivul declarat: o revenire la un „uz maxim” al reactoarelor, pentru a reduce dependența de importurile de combustibili fosili.
O astfel de ambiție readuce însă în prim-plan o întrebare complicată și inevitabilă: unde vor fi depozitate definitiv deșeurile rezultate? Un posibil răspuns se află departe de țărm, pe o bucată de pământ pierdută în Pacific.
Guvernul de la Tokyo a identificat Minamitorishima, cea mai estică insulă a arhipelagului, ca potențial loc pentru un depozit geologic de combustibil uzat.
La 5 martie 2026, mai multe publicații din Asia au relatat că autoritățile pregătesc o primă etapă de evaluare: o cercetare preliminară a condițiilor geologice și a activității vulcanice. Dacă rezultatele vor fi favorabile, deșeurile ar putea fi îngropate la aproximativ 400 de metri adâncime.
Contextul energetic explică graba. La final de 2025, Japonia a anunțat intenția de a reporni parțial centrala Kashiwazaki-Kariwa, considerată cea mai puternică din lume încă de la intrarea sa în exploatare, în 1985. O unitate uriașă, dar oprită din 2011.
O primă încercare de relansare, în ianuarie 2026, a fost oprită după declanșarea unei alarme. Guvernul vede totuși în repornirea acestei centrale primul pas către obiectivul nuclear ambițios, însă sub reguli de siguranță semnificativ înăsprite.
Iar sensibilitatea publică rămâne ridicată: în septembrie 2025 au fost semnalate creșteri accentuate ale cazurilor de cancer tiroidian la tineri, un indiciu că încrederea va fi greu de reconstruit. Minamitorishima intră în scenă tocmai pentru că îmbină izolare și particularități geografice.
La aproape 2.000 de kilometri de Tokyo, insula este nelocuită, interzisă publicului și accesibilă doar personalului militar și meteorologic. Un atol coraligen de formă triunghiulară, cu o suprafață redusă, de doar 1,51 kilometri pătrați, administrat de municipalitatea Tokyo.
Potrivit ministrului Industriei, Ryosei Akazawa, insula dispune de zone încă neutilizate care „ar putea găzdui un sit” și are „atuuri științifice favorabile” datorate geografiei sale.
De aici și solicitarea oficială adresată autorităților din Tokyo: pornirea unei analize tehnice preliminare, menită să clarifice dacă substratul geologic și dinamica vulcanică pot garanta securitatea pe termen lung a unui depozit de adâncime. Minamitorishima ascunde însă și altceva sub apele sale.
La circa 6.000 de metri adâncime, cercetătorii au identificat un zăcământ major de pământuri rare, evaluat la aproximativ 16 milioane de tone. Descoperit în 2018 și confirmat în 2026 prin noi prelevări, el ar putea fi exploatat în parteneriat cu Statele Unite.
Miza este strategică: reducerea dependenței de importurile din China, liderul global în acest sector esențial pentru tehnologiile de vârf.
Chiar dacă Minamitorishima este principala candidată pentru depozitarea definitivă a deșeurilor nucleare, autoritățile nu și-au limitat căutările la această insulă izolată.
Au fost analizate și alte opțiuni: două potențiale amplasamente pe insula Hokkaido, în nord, unde se află orașul Sapporo, și un altul pe insula Kyūshū, în sud, în proximitatea orașului Fukuoka.
Direcția este clară, iar pașii următori depind de ceea ce va spune știința despre rezistența pământului, liniștea geologică și capacitatea insulelor japoneze de a ascunde în siguranță ceea ce țara nu-și mai permite să ignore.
