Dacă te numeri printre persoanele care suferă de rău de mișcare, călătoriile cu diverse tipuri de vehicule sunt de cele mai multe ori un adevărat chin, din cauza simptomelor precum amețeala, greața și chiar vărsăturile. Dar ce anume cauzează răul de mișcare?
Deși fenomenul a fost studiat intens, nu este foarte clar de ce unii oameni au rău de mișcare, în timp ce alții pot citi și se pot juca pe telefon fără nicio problemă în timp ce călătoresc cu mașina sau cu trenul.
De asemenea, nu este clar nici de ce unele persoane suferă de rău de mișcare doar în anumite tipuri de vehicule și în altele, nu.
Răul de mișcare ar putea fi cauzat de conflictul senzorial
Există două teorii care ar putea ajuta la explicarea acestui fenomen. Prima este teoria conflictului senzorial, conform căreia un element-cheie care determină răul de mișcare este modul în care organismul nostru își reglează echilibrul.
Echilibrul nu este menținut doar de un singur organ senzorial, ci este o combinație între informațiile pe care le primim pe cale vizuală și tactilă și cele primite de la urechea internă.
Dacă aceste informațiile sunt contradictorii, ne putem simți dezechilibrați sau amețiți. De aceea, oamenii de știință cred că răul de mișcare este cauzat de neconcordanța între informațiile provenite de la simțurile noastre: ochii și urechea internă îi transmit creierului că suntem în mișcare, chiar dacă, de fapt, simțul tactil îi transmite că stăm nemișcați.
Acesta este, de asemenea, motivul pentru care, cu cât este mai mică neconcordanța senzorială pe care o experimentăm într-un vehicul, cu atât este mai puțin probabil să avem rău de mișcare.
De exemplu, deplasarea într-o mașină pe un drum drept și neted va cauza mai puține neconcordanțe senzoriale decât cea pe un drum sinuos, cu multe gropi.
În prezent, această teorie este considerată cea mai plauzibilă explicație pentru răul de mișcare.
Controlul posturii ar putea fi un alt factor
O teorie alternativă (dar înrudită) sugerează că răul de mișcare se află în strânsă legătură cu controlului posturii. Conform acestei ipoteze, răul de mișcare nu apare doar din cauza nepotrivirii informațiilor senzoriale.
Mai degrabă, incapacitatea noastră de a ne ajusta postura pentru a atenua această nepotrivire este cea care ne provoacă greață și amețeli. Deși această ipoteză este logică (mai ales că nu ne putem schimba poziția întotdeauna atunci când călătorim), nu există prea multe dovezi care să o susțină.
Răul de mișcare afectează oamenii în mod diferit și nu există un singur motiv pentru care unele persoane suferă de rău de mișcare mai frecvent decât altele.
Diferențele în ceea ce privește modul în care funcționează sistemul vizual și urechea internă a unei persoane vor afecta modul în care aceasta se poate simți în diferite tipuri de vehicule.
Vârsta, durata mișcării și tipul vehiculului contează
Anumite afecțiuni – inclusiv migrena și bolile urechii interne, cum ar fi boala Ménière – cresc probabilitatea de a suferi de rău de mișcare.
Vârsta și sexul pot, de asemenea, să influențeze probabilitatea de a suferi de rău de mișcare. Unele cercetări sugerează că răul de mișcare atinge apogeul în jurul vârstei de nouă sau zece ani și este mai frecvent la femei. Cu toate acestea, nu se știe cu siguranță de ce se întâmplă acest lucru.
La rândul lui, tipul de vehicul are un anumit efect asupra gradului de rău de mișcare pe care o persoană îl poate resimți. În linii mari, orice factor care amplifică nepotrivirea dintre fiecare dintre simțurile care contribuie la sistemul nostru de echilibru va crește riscul de rău de mișcare.
Cu cât experiența durează mai mult și cu cât mișcarea este mai intensă, cu atât simptomele sunt mai pregnante. De exemplu, călătoria pe o barcă mică în timpul unei furtuni timp de peste opt ore va provoca simptome destul de severe, în timp ce o călătorie de o oră cu trenul va avea probabil efecte mai blânde, chiar dacă linia ferată nu este perfect netedă.
De asemenea, multe persoane declară că au rău de mișcare atunci când sunt pasageri, dar nu și atunci când conduc vehiculul. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că șoferii sunt mult mai capabili să anticipeze mișcarea unui vehicul și își mișcă corpul în funcție de mișcarea acestuia.
De exemplu, dacă o mașină parcurge o curbă strânsă, șoferul se va uita înainte și va anticipa mișcarea mașinii în timp ce virează, în timp ce pasagerul va reacționa probabil în momentul în care se produce virajul, înclinându-se în direcția opusă.
