În general, noi, ființele umane, producem atât de multe deșeuri, încât avem prea puține soluții pentru a rezolva această problemă într-un mod cu adevărat eficient. Așa că, în loc să le îngropăm sau să le reciclăm, de ce să nu le aruncăm în vulcani?
Deși ideea pare fezabilă la prima vedere, există motive întemeiate pentru să nu ardem gunoi în vulcani, după cum vom vedea pe parcursul acestui articol.
Deși temperatura lavei unui vulcan (estimată a fi între 800 și 1200 de grade Celsius) poate topi multe dintre materialele care intră în componența deșeurilor noastre (inclusiv resturile alimentare, hârtia, plasticul, sticla și unele metale), nu este suficient de mare pentru a topi multe alte materiale comune, inclusiv oțelul, nichelul și fierul.
De asemenea, nu mulți vulcani de pe Pământ au lacuri de lavă sau cratere pline de lavă în care am putea arunca deșeuri. Dintre miile de vulcani de pe Pământ, se cunosc doar opt cu lacuri de lavă active. Printre acestea se numără Erebus, din Antarctica, și Nyiragongo, din Congo.
În practică, majoritatea vulcanilor activi au craterele umplute cu rocă și lavă răcită, cum este cazul Mount St. Helens din statul american Washington, sau cu apă, cum este cazul celui din statul american Oregon, după cum amintește revista Popular Science.
În afară de temperatură, o altă problemă este aceea că aruncatul deșeurilor în aceste opt lacuri de lavă active ar fi o activitate foarte periculoasă. Lacurile de lavă sunt acoperite de o crustă de lavă relativ solidă, dar chiar sub această crustă rămân topite și foarte fierbinți.
Astfel, dacă pe suprafața unui lac de lavă cad roci sau alte materiale, acestea vor sparge crusta, vor atinge lava subiacentă și vor provoca o explozie.
De fapt, acest lucru s-a întâmplat la Kilauea, în Hawaii, în 2015, potrivit USGS. În acel moment, blocuri de rocă de pe marginea craterului au căzut în lacul de lavă și au provocat o mare explozie care a aruncat roci și lavă în afara craterului.
Așadar, oricine arunca deșeuri într-un lac de lavă ar trebui să evacueze imediat și să evite deșeurile și lava în flăcări, ceea ce ar face operațiunea imposibilă.
Aruncatul gunoaielor în vulcani ar elibera și gaze toxice
Presupunând că ar fi posibil să aruncăm în siguranță deșeurile într-un lac de lavă, ar trebui să ținem cont de faptul că, atunci când materialele plastice și metalele ard, acestea eliberează multe gaze toxice.
Deoarece vulcanii eliberează oricum volume uriașe de gaze nocive, inclusiv sulf, clor și dioxid de carbon, combinarea acestora ar fi catastrofală. Gazele de sulf pot crea o ceață acidă, cunoscută și sub numele de „ceață vulcanică”, ce poate distruge plantele și poate cauza probleme respiratorii persoanelor din apropiere.
Amestecarea acestor gaze vulcanice deja periculoase cu alte gaze rezultate din arderea gunoiului nostru ar face ca gazele rezultate să fie și mai dăunătoare pentru oamenii și plantele din apropierea vulcanului.
Dincolo de aceste aspecte, multe comunități indigene consideră vulcanii lângă care trăiesc ca fiind locuri sacre. De exemplu, craterul Halema’uma’u din Kilauea este considerat casa lui Pele, zeița hawaiiană a focului.
Din acest motiv, zona din jurul craterului este considerată sacră pentru băștinași; cu alte cuvinte, aruncarea de gunoaie pe vulcani ar fi, de asemenea, considerată o mare insultă pentru aceste culturi.
