Alcoolul nu este în totalitate rău. Consumat în cantități moderate, ne face să ne simțim mai relaxați, mai vorbăreți și mai veseli. Însă, după ce acest prag este depășit, alcoolul cauzează stări de greață, confuzie și pierderea echilibrului.
„Du-te acasă, ești beat” este replica pe care nu ne-am dori să o auzim niciodată. Și totuși, de ce ne îmbătăm? Ce se întâmplă în corpul nostru atunci când bem prea mult alcool?
De ce ne îmbătăm mai repede dacă avem stomacul gol?
Principalul vinovat pentru starea de ebrietate este etanolul, o moleculă formată din câțiva atomi de carbon, ingredientul activ din băuturile alcoolice. Structura sa simplă îl ajută să se strecoare prin membrane, producând o varietate de efecte.
Ca să putem răspunde la întrebarea „de ce ne îmbătăm?”, va trebui să urmărim alcoolul în călătoria sa prin organism.
Într-o primă fază, alcoolul ajunge în stomac și este absorbit în sânge prin tractul digestiv, în special prin intestinul subțire. Conținutul stomacului influențează capacitatea alcoolului de a ajunge în sânge, deoarece, după ce mâncăm, sfincterul piloric, care separă stomacul de intestinul subțire, se închide.
Astfel, nivelul de alcool care ajunge în sânge după o masă copioasă ar putea fi doar un sfert din nivelul de alcool ajuns în sânge când bem pe stomacul gol.
Apoi, alcoolul ajunge la organe, în special la cele care primesc cel mai mult sânge: ficatul și creierul. Primul afectat este ficatul. Enzimele din ficat descompun molecula de alcool în două etape.
Mai întâi, o enzimă numită ADH transformă alcoolul în acetaldehidă, care este toxică. Apoi, o enzimă numită ALDH transformă acetaldehida toxică în acetat, care nu este toxic.
Pe măsură ce sângele circulă, ficatul continuă să elimine alcoolul. Capacitatea de filtrare a ficatului determină cantitatea de alcool care ajunge ulterior la creier și la alte organe.
Alcoolul inhibă comunicarea dintre neuroni
Sensibilitatea creierului este responsabilă de efectele emoționale, cognitive și comportamentale ale alcoolului – cunoscute și sub numele de beție.
Ajuns la creier, alcoolul inhibă comunicarea dintre neuroni. În funcție de cantitatea de alcool ingerată, consumatorii se simt relaxați la doze moderate și adorm la doze mai mari.
Dacă doza de alcool este foarte mare, poate împiedica activitatea cerebrală necesară supraviețuirii organismului.
Alcoolul stimulează, de asemenea, un mic grup de neuroni care se extind de la creierul mijlociu până la nucleul accumbens, o regiune importantă pentru motivație.
La fel ca toate drogurile care creează dependență, alcoolul eliberează un jet de dopamină în nucleul accumbens, care le oferă consumatorilor valuri de plăcere.
De asemenea, alcoolul determină unii neuroni să sintetizeze și să elibereze endorfine. Acestea ne ajută să ne calmăm ca răspuns la stres sau pericol. Nivelurile ridicate de endorfine contribuie la euforia și relaxarea asociate cu consumul de alcool.
De ce femeile se îmbată mai repede decât bărbații?
În cele din urmă, pe măsură ce descompunerea alcoolului de către ficat depășește absorbția sa de către creier, beția dispare. Diferențele individuale în orice moment al acestei „călătorii” pot face ca oamenii să se comporte mai mult sau mai puțin euforic.
De exemplu, un bărbat și o femeie care au aceeași greutate și beau aceeași cantitate în timpul unei mese identice vor avea concentrații diferite de alcool în sânge.
Oamenii de știință au descoperit că femeile produc cantități mai mici de ADH, enzima care descompune alcoolul în organism.
De asemenea, grăsimea reține alcoolul, în timp ce apa ajută la dispersarea acestuia. Din cauză că au un nivel mai ridicat de grăsime corporală și o cantitate mai scăzută de apă în organism, femeile au un răspuns fiziologic mai puternic la consumul de alcool.
