Un studiu recent a investigat capacitatea organismelor terestre de a supraviețui în condițiile de pe Marte, caracterizate prin temperaturi scăzute, radiații intense, presiune atmosferică redusă și o atmosferă dominată de dioxid de carbon.
Cercetarea s-a concentrat asupra lichenilor, organisme compozite rezultate din simbioza dintre o ciupercă și alge sau cianobacterii, recunoscute pentru rezistența lor la medii extreme pe Pământ, de la deșerturi la tundră.
Această adaptabilitate se datorează, în parte, capacității lor de a intra într-o stare de deshidratare controlată, numită anhidrobioză, permițându-le să tolereze perioade lungi de secetă.
Experimentul a implicat expunerea a două specii de licheni, Diploschistes muscorum și Cetraria aculeata, la condiții simulate ale suprafeței marțiene pentru o perioadă determinată. Scopul a fost evaluarea menținerii activității biologice în acest mediu ostil.
Rezultatele obținute indică o diferență de rezistență între cele două specii.
În timp ce Cetraria aculeata a prezentat o vulnerabilitate mai mare la radiațiile simulate, specia Diploschistes muscorum a demonstrat capacitatea de a rămâne activă biologic și de a activa mecanisme de apărare sub influența condițiilor marțiene simulate.
Aceste observații sugerează că anumite tipuri de licheni ar putea poseda mecanismele necesare supraviețuirii pe Marte. Descoperirea, publicată în jurnalul IMA Fungus, deschide noi direcții de cercetare în contextul explorării planetei Marte.
Dacă anumiți licheni pot supraviețui pe Marte, aceștia ar putea, teoretic, să contribuie la modificarea atmosferei prin procese precum fixarea dioxidului de carbon și eliberarea oxigenului, un concept relevant pentru eforturile pe termen lung de a face planeta mai ospitalieră.
De asemenea, studiul rezistenței acestor organisme la radiații și condiții extreme ar putea oferi informații utile pentru dezvoltarea sistemelor de protecție biologică necesare viitoarelor misiuni spațiale cu echipaj uman.
Analiza strategiilor de supraviețuire ale lichenilor în fața provocărilor de mediu marțiene ar putea, de asemenea, contribui la înțelegerea limitelor vieții și a adaptabilității în condiții extraterestre.
Cu toate acestea, este necesară continuarea cercetărilor pentru a înțelege pe deplin capacitatea de adaptare pe termen lung a acestor organisme, în special în ceea ce privește expunerea prelungită la radiația cosmică de pe Marte, înainte de a putea trage concluzii definitive despre potențialul lor rol în explorarea sau colonizarea planetei.
