De la indicatoare rutiere, la ambulanțe și semne de alarmare, roșul este o culoare omniprezentă în lumea noastră. Într-un anumit sens, această culoare pare să fie prezentă în aproape orice împrejurare ce necesită atenție sporită.

Acestea fiind spuse, apare întrebarea: de ce este roșul atât de des folosit în semnele de avertizare de pericol?

Deși mulți asociază această culoare cu romantismul și seducția, roșul are o semnificație mult mai amplă în viața noastră de zi cu zi, așa cum vom vedea pe parcursul acestui articol.

Motivul pentru care roșul este atât de des folosit în semnele de avertizare de pericol

Răspunsul la întrebarea de mai sus stă în conceptul numit dispersie. Pe scurt, împrăștierea/dispersia este fenomenul prin care lumina este deviată de la traiectoria sa atunci când lovește un obstacol, cum ar fi praful, moleculele de gaz sau vaporii de apă.

În acest caz, un fascicul de lumină este reorientat în direcții diferite după ce interacționează cu particulele prezente în mediu. Toate semnele importante care trebuie să atragă atenția, cum ar fi semnalele de avertizare sau de pericol, trebuie să aibă o culoare vizibilă de la distanță.

Prin urmare, avem nevoie de o culoare care să nu se disperseze prea mult și care să fie vizibilă pentru oameni. La urma urmei, cum altfel am putea vedea semnul de avertizare?

Spectrul culorilor vizibile pentru oameni are o gamă care se întinde de la albastru (care are cea mai mică lungime de undă) la roșu (care are cea mai mare lungime de undă).

Potrivit legii dispersiei, cea mai mare lungime de undă tinde să se disperseze cel mai puțin. Astfel, roșul îndeplinește ambele condiții din două motive: în primul rând, face parte din spectrul vizibil pentru oameni și, în al doilea rând, are cea mai mare lungime de undă, fiind cea mai puțin dispersată culoare.

Acest „avantaj” este deosebit de important în cazul semnalelor de avertizare atunci când vizibilitatea este redusă, cum ar fi în situații de ceață, ploaie și fum.

Efectul culorii asupra creierului uman

Pe lângă chestiunea dispersiei, un studiu publicat în revista Frontiers in Human Neuroscience a făcut legătura între roșu și actul de a atrage atenția ființelor umane într-un context emoțional.

În practică, ceea ce s-a stabilit în cadrul studiului este că vederea acestei culori chiar înainte sau în timpul unei situații care necesită un anumit răspuns motor crește puterea și viteza răspunsului.

În plus, roșul pare să aibă proprietăți de inducere a emoțiilor, deoarece s-a demonstrat că oamenii au tendința de a asocia roșul cu emoțiile negative și periculoase. În fond, este culoarea focului, a sângelui (a furiei) și uneori chiar și a animalelor veninoase sau periculoase.

Prin urmare, mintea este imediat activată sau alertată atunci când vedem această culoare. Întrucât s-a stabilit că semnalizarea este una dintre cele mai importante funcții ale unei culori, roșul ajunge să fie foarte eficient în atragerea atenției privitorului, mai ales în condiții care necesită reacții rapide.

Roșul avertizează chiar și în sălbăticie

Interesant este faptul că, până și în natură, roșul este folosit în mod constant în scopuri de semnalizare. Combinația tradițională de culori a gărgărițelor (corp roșu cu puncte negre) este un bun exemplu de „colorare aposematică”, ce include o serie de adaptări cromatice care au rolul de a descuraja eventualele atacuri ale prădătorilor.

De fapt, gărgărițele în culori mai stridente au, de obicei, niveluri mai ridicate de toxine decât gândacii mai „palizi”. În plus, putem mulțumi păsărilor pentru polenizarea celor mai multe dintre florile roșii pe care le apreciem.

Roșul atrage adesea păsările, în timp ce culori precum albul, galbenul și albastrul atrag mai mult insectele. Ai spune că până și lumea naturală a studiat fizica!

În concluzie, este interesant să ne gândim că, deși putem neglija importanța roșului în circumstanțe normale, aceasta este rareori trecută cu vederea în situații de mare importanță sau care necesită o atenție imediată.

Așadar, data viitoare când „prinzi roșu” la semafor, ia aminte la reacțiile puternice pe care ți le poate declanșa simpla vedere a unei culori.