Calculul vârstei câinilor în ani umani este mai complex decât formula tradițională care înmulțește vârsta canină cu șapte.
Cercetătorii de la Universitatea din California din San Diego au demonstrat că această metodă comună nu are fundament științific și au dezvoltat o nouă formulă bazată pe modificări epigenetice.
Studiul publicat în jurnalul Cell Systems pe 2 iulie 2020 relevă că raportul dintre vârsta câinilor și cea a oamenilor nu este linear, ci evoluează în timp. Noua metodă se bazează pe analiza schemelor grupurilor metilice din genomii câinilor și oamenilor pe măsură ce îmbătrânesc.
Grupările metil sunt molecule atașate de anumite porțiuni ale ADN-ului care influențează dezvoltarea genetică.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au studiat procesul de metilare chimică la 104 câini din rasa Labrador Retriever, cu vârste cuprinse între câteva săptămâni și 16 ani, comparându-l cu același proces la oameni.
Rezultatele indică faptul că un cățeluș de opt săptămâni are un nivel de dezvoltare similar cu al unui copil de nouă luni, perioadă în care ambii trec prin stadiul de creștere a dinților.
Cercetătorii numesc acest sistem un „ceas epigenetic”, care permite determinarea vârstei prin analizarea modificărilor chimice precum metilarea, care influențează expresia genelor fără a modifica secvența genetică moștenită.
Conform acestui model, un labrador cu o speranță medie de viață de 12 ani corespunde unui om de aproximativ 70 de ani. Echipa de cercetare sugerează că studii suplimentare ar putea extinde aplicabilitatea formulei pentru diverse rase de câini, ținând cont de diferențele în speranța lor de viață.
În final, această cercetare ar putea deveni un instrument valoros pentru medicii veterinari, contribuind la diagnosticarea și tratarea mai eficientă a afecțiunilor la câini.
