Proiectul ITER (Reactorul Termonuclear Experimental Internațional) din sudul Franței a primit recent o componentă esențială pentru sistemul său de alimentare magnetică, dezvoltată de China. Acest element reprezintă o parte vitală pentru funcționarea viitorului reactor de fuziune nucleară.
Proiectul, inițiat în anii 1980, reunește șapte mari puteri mondiale: Uniunea Europeană, China, Statele Unite, Rusia, Japonia, India și Coreea de Sud.
Scopul acestei colaborări internaționale este dezvoltarea tehnologiei de fuziune nucleară, procesul care alimentează stelele, pentru a produce energie curată, sigură și inepuizabilă.
Sistemul de alimentare magnetică, dezvoltat de Institutul Plasmelor din Academia Chineză de Științe, reprezintă cea mai complexă contribuție tehnologică a Chinei la un proiect internațional până în prezent.
Acesta constă din 31 de unități cu o greutate totală de 1.600 de tone, unele componente atingând dimensiuni de până la 15 metri în diametru.
Rolul acestui sistem este crucial pentru funcționarea reactorului, fiind responsabil de alimentarea și răcirea magneților superconductori care controlează plasma din interiorul instalației.
China își demonstrează expertiza în domeniul fuziunii nucleare nu doar prin contribuția la ITER, ci și prin propriul său proiect EST (Tokamak Superconductor Experimental).
În ianuarie, instalația EST a stabilit un record mondial menținând plasma confinată timp de 1.066 secunde, aproximativ 18 minute. Odată cu această ultimă livrare, toate componentele necesare sistemului magnetic ITER sunt acum prezente pe amplasament.
Proiectul se apropie de o etapă crucială: generarea primei plasme în condiții reale de funcționare. Succesul acestei etape ar putea marca un moment istoric, ITER având potențialul de a deveni primul reactor de fuziune care produce mai multă energie decât consumă.
Cu o investiție estimată la peste 25 de miliarde de dolari, ITER reprezintă nu doar o realizare științifică, ci și o potențială soluție pentru viitorul energetic al omenirii.
Tehnologia fuziunii nucleare ar putea oferi o alternativă la combustibilii fosili, contribuind la reducerea emisiilor de carbon și asigurând independența energetică pe termen lung.
