Timp de două zile, între 19 și 20 august, un spectacol nemaiîntâlnit a străbătut un drum special lărgit pe cinci kilometri. O biserică întreagă, cu o greutate de 672,4 tone și o lățime de 40 de metri, a înaintat cu o viteză de jumătate de kilometru pe oră, așezată pe un vagon cu 224 de roți.
Împreună cu platforma de transport, ansamblul a ajuns la 1 200 de tone. Mii de oameni au privit în direct, iar camerele de televiziune au transmis fiecare metru parcurs. Nu a fost un exercițiu de imagine, ci o necesitate dictată de adâncuri. Sub Kiruna, pământul se mișcă.
Nu brusc, ca la un cutremur, ci lent, metodic, inevitabil. De la începutul secolului al XX-lea, compania LKAB extrage minereu de fier din muntele Kiirunavaara, iar astăzi aceasta este cea mai mare mină subterană de fier din lume.
Exploatarea a transformat orașul într-o zonă de risc: fisuri au apărut în fundațiile școlilor, ale spitalului și ale locuințelor. Solul se afundă pe măsură ce golurile subterane se extind.
Așa că autoritățile au fost puse în fața unei alegeri radicale: să închidă mina care susține economic totul sau să mute orașul.
Cum o mină subterană forțează mutarea unui oraș întreg
Metoda de extracție explică totul. LKAB folosește o tehnică numită spargere prin subniveluri: minereul este scos în blocuri, iar roca de deasupra se prăbușește în golul rămas, fără niciun sistem de susținere.
Această zonă de deformare crește pe măsură ce mina coboară și, în cele din urmă, ajunge la suprafață. Inginerii monitorizează continuu acest proces, pentru că, spre deosebire de un seism, mișcarea este măsurabilă și previzibilă.
Tocmai această previzibilitate a permis planificarea relocărilor cu decenii înainte. Totul a început oficial în 2004, când LKAB a anunțat municipalitatea că centrul orașului trebuie mutat. De atunci, calculele au devenit tot mai presante.
Nivelul principal de extracție se află astăzi la 1 365 de metri sub suprafață, iar frontul continuă să se adâncească. Pe termen lung, 3 050 de locuințe și aproape 200 000 de metri pătrați de spații comerciale, birouri, școli și clădiri publice vor fi relocate la trei kilometri est.
Proprietarii au de ales între 125 % din valoarea de piață a proprietății sau o locuință nouă în orașul reconstruit. Nu toate clădirile merită aceeași soartă. Cele fragile sau prea voluminoase sunt demontate și reconstruite identic. Altele, fără valoare patrimonială, sunt demolate.
Doar puține sunt mutate într-o singură bucată. În iulie 2025, 25 de clădiri fuseseră deja ridicate pe grinzi și transportate spre est. Mai rămăseseră 16, printre care și biserica.
Chiar și mormântul lui Hjalmar Lundbohm, figura fondatoare a orașului, trebuie să ajungă la noua locație, alături de clădirea pe care el a construit-o.
Noul centru prinde contur, dar solul se afundă tot mai repede
Noul centru prinde contur. Piatra de temelie a fost noua primărie, supranumită „Kristallen”, inaugurată în 2018. Centrul comercial și-a deschis porțile la 1 septembrie 2022, la optsprezece ani de la anunțul inițial. Dar șantierul este departe de final.
În august 2025, LKAB a anunțat că solul se afundă mai repede și pe o suprafață mai mare decât se anticipase. Încă 650 de locuințe și 20 de magazine trebuie mutate, iar aproape 7 000 de persoane sunt afectate.
Compania și municipalitatea au cerut statului suedez un sprijin financiar suplimentar, după ce fuseseră alocate deja aproximativ 12 miliarde de coroane suedeze pentru operațiune. Estimările privind finalizarea completă ajung până în anul 2100. Miza rămâne uriașă.
Zăcămintele de sub Kiruna sunt printre cele mai bogate din Europa, iar cele două mine ale LKAB din regiune au generat un profit de 21 de miliarde de coroane în 2022. Peste o treime a mers către statul suedez, acționarul unic al companiei.
În plus, LKAB explorează zăcământul Per Geijer, considerat unul dintre cele mai importante depozite de metale rare din Europa, ceea ce ar putea prelungi exploatarea cu mult dincolo de acest secol.
Zăcământul de fier se întinde pe patru kilometri, are o grosime între 80 și 120 de metri și coboară până la doi kilometri adâncime. Din 1898, au fost extrase peste 950 de milioane de tone, dar doar o treime din rezervele inițiale a fost atinsă.
În timp ce biserica își găsește locul în noul peisaj urban, sub pământ, frontul de extracție continuă să avanseze. Orașul se mută, dar mina rămâne. Iar întrebarea nu mai este dacă solul se va mișca din nou, ci când.
