Cu 115.000 de ani în urmă, un neanderthal a stat pe malul mării și a străpuns o cochilie. Nu o făcea pentru a mânca sau a se apăra. O făcea pentru că voia să o poarte la gât. În peștera spaniolă Cueva de los Aviones, arheologii au descoperit aceste obiecte care rescriu istoria umanității.
Vârsta lor este cheia: ele datează dintr-o perioadă în care Homo sapiens nu ajunsese încă în Europa. Singurii locuitori ai continentului erau neandertalienii. Fără urmă de îndoială, cioburile și cochiliile au fost lucrate de mâinile verilor noștri dispăruți.
Perforarea cochiliilor nu este un accident. Găurile sunt precise, făcute intenționat, probabil pentru a trece un fir prin ele. Ceva de origine vegetală sau un tendon de animal le transforma în coliere sau podoabe prinse de haine. Sunt cele mai vechi bijuterii cunoscute create de neandertalieni.
Ocru roșu: mai mult decât o culoare
Dar ceea ce face descoperirea cu adevărat tulburătoare este culoarea. Pe suprafața scoicilor au fost găsite urme de ocru, un pigment roșu natural. Nu e vorba de o pată întâmplătoare: pigmentul a fost aplicat cu grijă, cu un scop decorativ.
Neanderthalienii nu s-au mulțumit să găsească o coajă frumoasă. Au vrut să o transforme, să o facă și mai strălucitoare. Acest gest depășește cu mult nevoile de supraviețuire. Cineva care trăiește doar pentru hrană și siguranță nu pierde timpul ornamentând o cochilie.
A picta un obiect pentru a-l face estetic presupune un salt mental uriaș: capacitatea de a gândi în simboluri. Ocrui nu este doar o culoare. Este un mesaj. A purta o bijuterie înseamnă a spune ceva despre tine.
Despre apartenența ta la un grup, despre statutul tău, poate chiar despre credințele tale. Un astfel de comportament necesită un limbaj evoluat, o organizare socială complexă și o conștientizare a propriei identități.
Multă vreme, această gândire simbolică a fost considerată o trăsătură exclusivă a omului modern. Descoperirea din Spania demontează această certitudine.
Gândirea simbolică nu era exclusiv umană
Timp de decenii, neandertalienii au fost portretizați ca niște brute greoaie, lipsite de sensibilitate sortite dispariției în fața unui Homo sapiens mai inteligent. Cochiliile vopsite cu roșu spulberă această imagine.
Ele arată că linia de demarcație dintre cele două specii era mult mai neclară decât ne place să credem. Adevărul este că rădăcinile creativității și ale simbolismului se întind adânc în arborele genealogic al umanității, mult înainte ca specia noastră să își facă apariția.
Poate că nu inteligența brută separă omul de restul vieții. Poate că adevărata trăsătură definitorie este această nevoie universală de frumusețe. Data viitoare când priviți o bijuterie, amintiți-vă că acum 115.000 de ani, o ființă pe care am considerat-o primitivă simțea exact același impuls.
