La începutul anilor 1960, o idee neconvențională, aproape vizionară, a prins contur în lumea berii. Compania Heineken a lansat pe piață, pentru o scurtă perioadă, sticla World Bottle (WOBO), o sticlă de bere din sticlă cu o particularitate uimitoare.
Vândută la același preț ca și cele obișnuite, WOBO fusese proiectată pentru o a doua viață: să devină o cărămidă de construcție. Heineken, un gigant al pieței berii fondat în 1864, cunoscut pentru cele peste 250 de mărci produse la nivel global, a căutat mereu modalități de a se distinge.
Proiectul World Bottle, comercializat în 1964, a reprezentat o asemenea tentativă, conform unei publicații oficiale a mărcii. Era o sticlă de formă dreptunghiulară, ingenios concepută pentru a se îmbina cu celelalte, aidoma unor piese de LEGO.
Scopul era simplu și revoluționar: a permite consumatorilor să folosească obiectul ca material de construcție, după ce savurau conținutul. Aproximativ 100.000 de exemplare au fost produse în două formate, de 350 ml și de 500 ml.
Pentru a demonstra viabilitatea conceptului, Heineken a construit chiar și un mic adăpost de grădină utilizând aceste sticle, ca o dovadă concretă a potențialului lor. În spatele acestei inovații stătea Alfred „Freddy” Heineken, nepotul fondatorului mărcii.
Călătorind în insula Curaçao în 1960, el a fost consternat de mulțimea de deșeuri de pe plaje, printre care se numărau și numeroase sticle ale propriei sale mărci.
Această imagine i-a aprins ideea unei sticle cu dublu rol: să servească drept recipient pentru bere, iar apoi să se transforme într-o cărămidă de construcție.
În ciuda colaborării cu arhitectul olandez John Habraken și a unei promovări inițiale ample, proiectul WOBO a rămas, în cele din urmă, într-un stadiu de prototip.
Departamentul de marketing al Heineken s-a temut că o utilizare finală atât de „rustic” ar putea afecta imaginea sofisticată și șic a mărcii.
Au existat, de asemenea, preocupări legate de posibilitatea ca unii consumatori să depună plângeri din cauza utilizării necorespunzătoare a sticlelor ca material de construcție.
Deși a fost abandonat, proiectul WOBO a inspirat numeroase inițiative de ecoconstrucție, inclusiv celebrele „earthships” ale arhitectului american Michael Reynolds.
Acesta din urmă a preluat esența ideii, axându-se pe reutilizarea materialelor pe care societatea le consideră deșeuri, cum ar fi anvelopele uzate, dozele de aluminiu și, desigur, sticlele de sticlă. Poate că proiectul WOBO a fost pur și simplu prea avansat pentru vremea sa.
Astăzi, tranziția ecologică este mai mult ca niciodată o necesitate stringentă. De altfel, merită menționat că, începând cu iunie 2025, sistemul de returnare a ambalajelor de sticlă, cunoscut sub numele de consignant, a fost reintrodus sub formă de teste în patru regiuni din Franța.
Este evident că, teoretic, refolosirea sticlelor pentru a-și păstra funcția inițială de recipient este un concept mult mai eficient decât reutilizarea lor ca material de construcție, având în vedere că fiecare sticlă pierdută trebuie produsă din nou pentru scopul său principal.
Chiar dacă inițiativa lui Alfred Heineken ar fi putut fi interpretată și ca o simplă strategie de marketing, merită recunoscută dimensiunea sa ecologică la o vreme când guvernele nu conștientizau încă publicul cu privire la aceste probleme stringente. Abuzul de alcool este periculos pentru sănătate.
Consumați cu moderație.
