Timp de decenii, pădurile Africii au fost un aliat tăcut al climei. Au absorbit dioxidul de carbon pe care îl eliberăm în atmosferă și l-au stocat în trunchiuri, crengi și frunziș.
O nouă cercetare internațională, publicată în Scientific Reports, arată însă o schimbare bruscă și îngrijorătoare: din 2010 încoace, aceste păduri emit mai mult carbon decât captează. Miza este uriașă.
Pădurile funcționează ca niște rezervoare naturale de carbon și atenuează o parte din emisiile noastre. Fără acest serviciu, balanța climatică globală se înclină și mai mult.
Echipa de la Centrul Național de Observare a Pământului al universităților din Leicester, Sheffield și Edinburgh a analizat peste un deceniu de observații din satelit, combinate cu tehnici de învățare automată și mii de măsurători făcute direct în teren.
Concluzia este clară: între 2007 și 2010, Africa înregistra încă un câștig net de carbon în păduri. După 2010, tendința s-a inversat. Între 2010 și 2017, continentul a pierdut anual aproximativ 106 miliarde de kilograme de biomasă forestieră.
Pentru a înțelege scara pierderii, e ca și cum ar dispărea în fiecare an greutatea a 106 milioane de mașini. Nu toate ecosistemele au fost afectate la fel. Pierderile se concentrează în pădurile tropicale umede de foioase, printre cele mai bogate în biodiversitate și în stocare de carbon.
Republica Democratică Congo, Madagascar și anumite regiuni din Africa de Vest sunt în prim-planul acestei degradări, unde defrișarea și degradarea pădurilor avansează rapid.
În savane, vegetația de arbuști crește și captează o parte din carbon, dar acest câștig rămâne departe de a compensa pierderile masive din pădurile tropicale.
Pentru a ajunge la această radiografie, cercetătorii au combinat datele instrumentului laser spațial GEDI al NASA cu imaginile radar ale satelitului japonez ALOS și cu observații la sol.
Rezultatul este cea mai detaliată hartă de până acum a variațiilor de biomasă din Africa, cu o rezoluție suficient de fină pentru a surprinde tipare locale de defrișare. O precizie care nu doar cuantifică problema, ci indică și zonele în care intervenția este urgentă.
Implicațiile pentru politicile climatice sunt directe. Potrivit profesorului Heiko Balzter, coordonatorul studiului de la Universitatea din Leicester, inversarea rolului pădurilor africane este un semnal de alarmă pentru atingerea obiectivului de 2°C al Acordului de la Paris.
Dacă aceste păduri nu mai absorb carbon, restul lumii trebuie să reducă emisiile și mai mult sau să găsească modalități suplimentare de sechestrare a carbonului. Un amortizor climatic dispare exact când este mai necesar. Există însă piste de acțiune.
Președinția COP30, desfășurată recent în Brazilia, a anunțat mecanismul „Forêts tropicales pour toujours”, conceput să mobilizeze miliarde pentru a recompensa țările care își păstrează pădurile tropicale.
Cercetătorii cer, în același timp, întărirea guvernanței forestiere, combaterea fermă a exploatării ilegale și extinderea programelor de restaurare, precum AFR100, care vizează refacerea a 100 de milioane de hectare de peisaje africane până în 2030.
După cum subliniază dr. Nezha Acil, coautoare a studiului, astfel de măsuri pot schimba traiectoria actuală. Timpul este însă esențial. Fiecare an de întârziere ne apropie periculos de mult de un punct de non-întoarcere climatică.
