Un studiu recent publicat în Journal of Research in Personality explorează corelația dintre trăsăturile psihopatice și anumite comportamente non-verbale, concentrându-se asupra mișcărilor capului în timpul interviurilor.
Cercetarea a implicat analiza, cu ajutorul inteligenței artificiale, a înregistrărilor video provenite de la interviuri realizate cu 507 deținuți bărbați dintr-o instituție penitenciară din New Mexico.
Scopul a fost de a observa și cuantifica mișcările capului în raport cu scorurile obținute de participanți la scala PCL-R, un instrument standardizat utilizat pentru evaluarea trăsăturilor asociate psihopatiei, cum ar fi impulsivitatea, tendințele manipulative sau agresivitatea.
Rezultatele analizei au indicat o tendință semnificativă a deținuților care au înregistrat scoruri ridicate pe scala psihopatiei de a-și menține capul într-o poziție relativ fixă, cu mișcări minime, pe durata interviurilor.
În comunicarea interpersonală, mișcările capului, precum înclinarea sau scuturarea acestuia, servesc adesea la exprimarea acordului, dezacordului sau la reglarea fluxului conversațional, putând reflecta subtil stări emoționale.
Absența acestor mișcări la indivizii cu trăsături psihopatice accentuate ar putea fi interpretată ca o strategie deliberată de a menține controlul asupra interacțiunii, de a evita dezvăluirea emoțiilor și de a păstra o distanță emoțională față de interlocutor.
O altă ipoteză propusă de cercetători leagă această imobilitate a capului de posibile disfuncționalități la nivelul amigdalei cerebrale. Amigdala este o structură a creierului implicată în procesarea emoțiilor și în reglarea răspunsurilor sociale.
O funcționare atipică a acestei zone ar putea explica dificultățile pe care persoanele cu psihopatie le manifestă în experimentarea emoțiilor sociale convenționale, precum rușinea, vinovăția sau empatia, și tendința lor spre o atitudine rece și distantă în interacțiunile sociale.
Deși studiul nu propune diagnosticarea psihopatiei exclusiv pe baza analizei mișcărilor capului, constatările ar putea avea implicații practice în domeniul psihologiei judiciare și în identificarea comportamentelor atipice în contexte non-clinice, cum ar fi interogatoriile poliției sau evaluările din mediul penitenciar.
Tehnologia bazată pe inteligență artificială, utilizată pentru monitorizarea detaliată a mișcărilor, ar putea deveni un instrument complementar metodelor psihometrice tradiționale.
În plus, această cercetare contribuie la o mai bună înțelegere a fundamentelor neurologice ale psihopatiei, sugerând că anumite particularități neurobiologice, precum disfuncția amigdaliană, pot influența nu doar registrul emoțional, ci și manifestările comportamentale în context social, deschizând potențial noi direcții pentru strategii de intervenție și tratament.
