Deinococcus radiodurans, supranumită sugestiv „Conan bacteria” după celebrul personaj din filmul omonim din 1982, este un organism cu o rezistență extraordinară, capabil să supraviețuiască unor condiții extreme, de la radiații cosmice la temperaturi extreme.
Descoperită în 1956 de cercetătorul american A.W. Anderson în timpul unor experimente de sterilizare a cărnii de vită cu raze gamma, această bacterie poliextremofilă a uimit lumea științifică prin capacitatea sa de a rezista la radiații ionizante, vid spațial, aciditate ridicată, radiații ultraviolete, deshidratare, lipsa hranei și temperaturi extreme.
Prezența sa în Cartea Recordurilor Guinness din 1998, ca organismul cel mai rezistent la radiații, confirmă această abilitate uluitoare, rezistând la doze de radiații gamma de 3.000 de ori mai mari decât cele fatale pentru om.
Intriga generată de această bacterie a condus la studii aprofundate, cele mai semnificative desfășurându-se între 2015 și 2018 pe Stația Spațială Internațională, în cadrul programului ExHAM al agenției spațiale japoneze, JAXA.
Publicate în revista Frontiers in Microbiology în august 2020, rezultatele acestor cercetări detaliază mecanismele de supraviețuire ale bacteriei în mediul extrem de pe ISS, caracterizat de fluctuații mari de temperatură și expunere la radiații cosmice.
Experimentul a presupus plasarea bacteriei pe panourile solare ale stației, iar după trei ani, s-a constatat că agregatele bacteriene mai mari de 0,5 mm au supraviețuit, estimându-se o durată de viață între 15 și 45 de ani în afara stației.
Această rezistență remarcabilă este explicată prin capacitatea bacteriei de a-și repara ADN-ul în mod repetat, permițându-i chiar să se regenereze la câteva ore după moarte.
Implicațiile acestor descoperiri sunt considerabile, sugerând posibilitatea supraviețuirii bacteriei în condițiile unei călătorii de pe Pământ pe Marte.
Mai mult, se explorează potențialul utilizării sale în crearea unor dispozitive de stocare ultra-rezistente, prin codificarea datelor în ADN-ul bacteriei, eliminând astfel riscul pierderii informațiilor în caz de dezastre majore.
Datorită acestor capacități excepționale, bacteria Conan devine o sursă de inspirație pentru diverse aplicații biotehnologice. Sunt investigate posibilități precum decontaminarea zonelor nucleare, profitând de rezistența sa la radiații și capacitatea de a degrada deșeurile radioactive.
De asemenea, se explorează integrarea mecanismelor sale de reparare a ADN-ului în terapii de protecție celulară pentru oameni, vizând creșterea rezistenței la radiații, în special în contextul misiunilor spațiale de lungă durată.
