Cum simțim muzica, în funcție de mediul cultural: ce indică ultimele studii

Experimentele conduse de o echipă de oameni de știință de la Universitatea Western Sydney sugerează că s-ar putea să trăim muzica doar ca veselă sau deprimantă, datorită unei istorii a influențelor globale ale culturilor muzicale dominante.

De la muzica pop la coloane sonore de la Hollywood, armoniile și melodiile rezonează de obicei cu o dispoziție mai veselă și înălțătoare dacă notele sau acordurile sale progresează într-un mod descris ca fiind major. Pe de altă parte, o melodie care progresează puțin mai languros între notele cruciale este descrisă ca fiind în registrul minor. Este sunetul cântecelor de despărțire, al momentelor apăsătoare și al scenelor lacrimogene din filme.

Relația dintre progresiile majore și sentimentele pozitive (și emoțiile triste cu cele minore) este atât de omniprezentă în întreaga lume occidentală, încât este ușor să presupunem că se întâmplă ceva fundamental biologic. Originile acestei conexiuni sunt totuși un mister complet. Unii speculează că ar putea avea ceva de-a face cu o anumită disonanță în tonalitate minoră, ca o scară cu o jumătate de treaptă aruncată ocazional doar pentru a ne împiedica.

Muzica, subiectul unui studiu interesant

Dacă oricare dintre aceste ipoteze ar fi adevărată, emoțiile muzicii ar trebui să fie experiențe universale. Cu toate acestea, mai multe studii care au implicat comunități îndepărtate care nu au fost expuse la multă muzică occidentală au dat rezultate mixte.

În încercarea de a produce dovezi definitive cu privire la faptul că melodiile ne ating corzile inimii în același mod, indiferent de expunerea muzicală, cercetătorii din spatele acestui studiu au efectuat în regiuni îndepărtate din Papua Noua Guinee înregistrări muzicale constând din cadențe în tonuri majore și minore.

Astfel, în studiu, un total de 170 de adulți din Valea râului Uruwa au fost plătiți pentru a participa la sondaj, ascultând fragmente de muzică înregistrate care variau ca înălțime medie, cadență, mod și timbru. Tot ce au trebuit să facă participanții a fost să asculte două dintre probe și să le spună cercetătorilor ce îi făcea să se simtă fericiți.

Luate împreună, totuși, rezultatele studiului nu arată că răspunsul nostru comun de fericire la acordurile majore este îngropat în biologia noastră. Cum anumite tradiții muzicale au devenit asociate cu limbajul emoțional este o întrebare care nu a fost încă rezolvată.

Articol interesant? Dă-l mai departe!

Lasă un comentariu