Cartoful, o legumă esențială în alimentația globală, nu ar fi existat fără un eveniment semnificativ petrecut în Munții Anzi acum aproape 9 milioane de ani. Cercetările recente au elucidat unul dintre misterele evoluției sale, dezvăluind cum a luat naștere această plantă.
Botaniștii au avut în față un puzzle genetic complex, format din trei linii vegetale: tomate, cartofi și o familie enigmatică denumită Etuberosum. Toate fac parte din marea familie Solanaceae, dar relațiile lor precise au fost mult timp neclare.
O echipă condusă de Sandra Knapp de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra a desfășurat o analiză genomică exhaustivă a ADN-ului provenit din 128 de plante, aparținând acestor trei categorii.
Descoperirile acestei investigații arată că cartoful modern nu este rezultatul evoluției unei singure specii, ci al unui hibrid între strămoșii sălbatici ai tomatelor și cei ai Etuberosumului.
Acest proces de hibridizare s-a întâmplat într-o perioadă geologică tumultoasă în Munții Anzi, când două specii vegetale distincte s-au întâlnit.
Deși un văr comun dispăruse cu milioane de ani înainte, cele două linii vegetale au reușit să se reproducă datorită unei compatibilități genetice surprinzătoare. Astfel a apărut strămoșul cartofilor noștri moderni.
Analizele au evidențiat o moștenire genetică mixtă, cu ADN-ul cartofului actual reflectând influențe atât din tomate, cât și din Etuberosum. Inovația crucială care a rezultat din această hibridizare a fost capacitatea de a forma tuberculi, o trăsătură absentă atât la tomate, cât și la Etuberosum.
Cercetătorii au identificat genele implicate: SP6A, derivată din tomate, care dirijează procesul de formare a tuberculilor, și IT1 din Etuberosum, care contribuie la această capacitate de depozitare subterană.
Această inovație a furnizat cartofului un avantaj distinct într-un climat din ce în ce mai ostil din Anzi, permițându-i să colonizeze regiuni inaccesibile anterior.
Ca rezultat, hibrizii cu tuberculi au dobândit o capacitate de adaptare și rezistență remarcabile la condițiile extreme, fapt ce le-a permis să evolueze independent de strămoșii lor.
Astăzi, existența a 107 specii de cartofi sălbatici ilustrează diversitatea evolutivă declanșată de această adaptare genetică. Solanum tuberosum, cartoful nostru cultivat, a devenit o componentă principală a alimentației la nivel mondial.
Sanwen Huang, coautor al studiului, subliniază semnificația acestei descoperiri prin evidențierea rolului hibridizării în crearea unor noi trăsături evolutiv distincte, contribuind astfel la avansul agricol.
