Un fizician din Canada, împreună cu doi dintre studenții săi, cercetează paradoxurile teoretice care împiedică fezabilitatea călătoriilor în timp, în special spre trecut.
Înțelegerea actuală a timpului se fundamentează pe teoria relativității generale elaborată de Albert Einstein, care a introdus conceptul de spațiu-timp, considerat de mulți oameni de știință drept cea mai precisă descriere a structurii universului.
Această teorie stă la baza explorărilor teoretice privind posibilitatea călătoriei în timp. Deși au fost dezvoltate ecuații în acest sens, aplicarea lor practică se confruntă cu dificultăți majore.
Prima dificultate constă în necesitatea utilizării materiei exotice, un tip de materie cu densitate energetică negativă, pentru construirea unui dispozitiv capabil de călătorie temporală.
Fizica cuantică sugerează teoretic posibilitatea creării unor cantități infime de astfel de energie, însă nu într-o formă sustenabilă sau în cantități suficiente, rămânând deocamdată un concept pur teoretic.
A doua dificultate majoră este reprezentată de paradoxurile logice asociate călătoriei în timp. Cel mai cunoscut dintre acestea este paradoxul bunicului, derivat din principiul coerenței.
Acesta postulează situația unui călător în timp care se întoarce în trecut pentru a-și ucide bunicul înainte ca acesta să aibă copii.
Problema logică fundamentală care apare este: dacă bunicul moare înainte de a avea urmași, călătorul în timp nu s-ar mai fi născut, deci cum ar fi putut întreprinde călătoria pentru a-și ucide bunicul?
În fizică, un paradox nu indică doar un eveniment improbabil, ci o inconsistență fundamentală în cadrul teoriei însăși, sugerând imposibilitatea fenomenului descris. O posibilă rezolvare este oferită de principiul auto-coerenței al lui Novikov, care susține că trecutul este imuabil.
Conform acestui principiu, deși călătoria în trecut ar fi posibilă, orice acțiune a călătorului ar fi constrânsă de legile fizicii să nu modifice evenimentele care au dus la propria sa existență, prevenind astfel paradoxurile. Totuși, acest principiu nu rezolvă toate paradoxurile posibile.
O altă abordare teoretică, explorată de profesorul de fizică Barak Shoshany de la Universitatea Brock din Canada, este cea a istoriilor multiple sau a liniilor temporale paralele, bazată pe interpretarea Everett a mecanicii cuantice.
Conform acestei teorii, călătorul în timp nu s-ar întoarce în propriul trecut, ci într-o linie temporală alternativă. Acțiunile sale ar modifica evenimentele din acea linie temporală secundară, fără a afecta linia temporală originală din care a plecat.
Principala provocare a acestei teorii este lipsa dovezilor care să ateste existența unor universuri sau linii temporale paralele.
Cercetarea condusă de Barak Shoshany și studenții săi se concentrează pe dezvoltarea unei noi teorii care să compatibilizeze interpretarea Everett cu teoria relativității generale, cu scopul de a elimina paradoxurile de coerență și de a avansa înțelegerea teoretică a posibilității călătoriei în timp.
