Descoperiri recente în sistemul de peșteri Rising Star din Africa de Sud indică posibilitatea ca Homo naledi, o specie umană extinctă caracterizată printr-un creier de dimensiuni reduse, să fi practicat înhumarea deliberată a membrilor săi decedați și să fi creat gravuri cu caracter simbolic pe pereții peșterilor acum aproximativ 250.000 de ani.
Identificată în 2013, specia Homo naledi prezintă o combinație de trăsături anatomice considerate primitive și altele moderne. Indivizii speciei aveau o înălțime medie de 1,50 metri, o greutate de circa 45 de kilograme și un volum cranian de trei ori mai mic decât cel al lui Homo sapiens.
Totuși, structura mâinilor și adaptarea la locomoția bipedă sugerează anumite capacități avansate. Peste 1.500 de resturi osoase, aparținând mai multor indivizi, au fost exhumate de la descoperirea sitului, transformând Homo naledi într-una dintre cele mai bine documentate specii de hominide.
Indiciile privind un posibil comportament cultural complex asociat acestor rămășițe sunt însă cele care suscită interesul principal al cercetătorilor. Una dintre cele mai dezbătute ipoteze se referă la tratamentul aplicat de Homo naledi celor decedați.
Studii anterioare sugeraseră posibilitatea înhumărilor intenționate, iar cercetări mai recente, conduse de paleoantropologul Lee Berger, au adus noi elemente în sprijinul acestei teorii.
Au fost identificate două depresiuni ovale, de mică adâncime, care conțineau resturi osoase dispuse într-o manieră ce păstrează conexiunile anatomice. Această dispunere sugerează că trupurile ar fi fost depuse intacte și ulterior acoperite cu sedimente.
Prezența unei unelte de piatră în proximitatea unuia dintre schelete a fost interpretată ca o posibilă ofrandă funerară.
Dacă această interpretare va fi validată, ar demonstra că înhumarea morților nu a fost o practică exclusivă a Homo sapiens sau a Neanderthalienilor și ar devansa cu aproximativ 100.000 de ani cele mai vechi dovezi acceptate până acum pentru ritualuri funerare.
Adițional dovezilor privind posibilele înhumări, pe pereții peșterii au fost descoperite gravuri cu modele abstracte, constând în linii și forme geometrice asemănătoare unor hashtag-uri, localizate în imediata apropiere a zonelor de depunere a osemintelor.
Conform echipei de cercetare, aceste marcaje par a fi fost realizate intenționat pe suprafețe de rocă pregătite în prealabil, constituind o dovadă suplimentară pentru existența unei forme de gândire simbolică la Homo naledi.
Validarea acestei ipoteze ar implica faptul că dezvoltarea capacităților cognitive avansate nu este obligatoriu corelată cu existența unui creier de mari dimensiuni. Cu toate acestea, interpretările propuse de echipa lui Berger sunt întâmpinate cu scepticism de o parte a comunității științifice.
Anumiți experți consideră că dovezile prezentate nu sunt încă definitive și că asocierea elementelor descoperite este prematură.
Există posibilitatea ca acumulările de oase să fie rezultatul unor procese naturale, cum ar fi transportul de către curenți de apă sau alunecări de teren, iar gravurile să reprezinte formațiuni geologice naturale.
Ca răspuns la aceste critici, echipa lui Berger a publicat studii ample, incluzând reconstituiri detaliate ale proceselor de depunere și înhumare. Dezbaterea rămâne însă deschisă, fiind necesare analize suplimentare și independente pentru clarificarea situației.
În cazul în care se va confirma că Homo naledi își îngropa morții și realiza gravuri simbolice, acest fapt ar pune sub semnul întrebării una dintre premisele fundamentale ale paleoantropologiei: necesitatea unui creier voluminos pentru dezvoltarea gândirii complexe.
Conștiința morții, ritualurile funerare și gândirea abstractă au fost considerate până acum atribute distinctive ale speciilor Homo sapiens și Neanderthal.
Descoperirile referitoare la Homo naledi ar putea modifica această perspectivă, sugerând că aceste capacități ar putea avea o origine mult mai veche și ar putea fi mai răspândite în rândul hominidelor decât se credea anterior.
Stabilirea cu certitudine dacă aceste descoperiri reprezintă dovezi ale unui comportament simbolic real sau simple coincidențe interpretate eronat necesită continuarea cercetărilor și analizelor aprofundate.
Oricare ar fi rezultatul, confirmarea ipotezelor ar impune o reevaluare a conceptelor de inteligență și umanitate în contextul evoluției umane.
